La două decenii de la închidere, natura a pus stăpânire peste clădirile, instalaţiile şi terenurile fostei unități militare de la Vadu Dobrii, iar pădurea de conifere, care adăposteşte numeroase animale sălbatice, a ocupat cea mai mare parte din suprafaţa ei.
La doi kilometri, satul Vadu Dobrii, în trecut o localitate prosperă a Ţinutului Pădurenilor, a ajuns şi el aproape pustiu. Doar 10 – 12 oameni mai locuiesc în aşezarea aflată la circa 50 de kilometri de Hunedoara, din care coboară drumuri spre toate celelalte aşezări din Ţinutul Pădurenilor.
Povestea unităţii militare de la Vadu Dobrii a început în urmă cu şase decenii. În jurul anului 1962, primele rachete au fost aduse în locul din munţi, numit Valea Ursului, unde a fost înfiinţat unul dintre cele patru divizioane ale Regimentului 15 Rachete şi Artilerie antiaeriană. Celelalte divizioane de foc au fost amplasate la marginea satului Sânpetru (Haţeg), la Orăştie şi deasupra satului Sârbi (comuna Ilia), iar divizionul tehnic şi centrul de comandă al unităţii se afla în Hunedoara.
Divizioanele au fost dotate cu rachete sovietice Dvina şi Volhov şi cu baterii de artilerie antiaeriană de calibrul 57 mm pentru apărarea antiaeriană la înălţimi mici şi, din anii ´80, cu mitraliere antiaeriene MR-4 de calibrul 14,5 mm de provenienţă românească.
Rămăşiţele unei rachete dezgropate lângă Vadu Dobrii.
Fosta unitate militară antiaeriană a funcţionat din anii ´50 până la începutul anilor 2000, dar singurele rachete au fost activate, potrivit foştilor militari, în seara de 25 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei. Atunci, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie au apărut zeci de ţinte aeriene neidentificate, iar din Divizioanele de la Sânpetru – Haţeg şi Vadul Dobrii – „Valea Ursului”, au fost lansate rachete, care s-au autodistrus în aer, deoarece nu întâlniseră nicio „ţintă” dintre cele vizualizate pe radar.
Unitatea a intrat în conservare în 2003, iar de atunci, zeci de clădiri au rămas părăsite, împreună cu buncărele unde în caz de alertă erau adăpostite maşinile şi tehnica militară, cu terenurile de antrenament pentru recruţii care au ajuns de-a lungul timpului aici.
În anii 2000, municipalitatea din Hunedoara a încercat să concesioneze terenurile fostei cazărmi pentru a fi reutilizate, însă proiectul nu a mai fost finalizat. Accesul dificil în zonă a făcut ca potenţialul turistic al fostei baze militare să nu poată fi valorificat.
Leave a Reply