VIAȚA DINCOLO DE UNIFORMA DE ÎNSOȚITOR DE BORD. ASCENSIUNEA UNEI DEVENCE CU O CARIERĂ DE EXCELENȚĂ ÎN AVIAȚIE, ÎN EMIRATELE ARABE UNITE

A zburat cu șapte tipuri de aeronave, dintr-un capăt în celălalt al Globului, și a lucrat la una dintre cele mai mari companii aeriene din lume, în Emiratele Arabe Unite, „biroul” ei fiind, ani la rândul, la bordul avionului, printre nori. A excelat într-un domeniu care fascinează, făcând performanță în aviație și demonstrând că România are oameni extrem de valoroși. Cu multă ambiție și curaj, a pășit pe treptele succesului, iar atunci când a ajuns sus de tot, a respirat adânc, și-a ascultat inima și s-a întors acasă, chemată de patria-mamă. Chiar dacă a renunțat la ținuta impecabilă, plină de eleganță, de însoțitor de bord, părăsind „scena” aviației în punctul de maximă glorie, deveanca Laura Elena Toderaș (foto) rămâne la înălțime.

Are povești, amintiri și fotografii, cu teancurile, din perioada anilor în care a lucrat pentru Transportatorul Național Aerian al Emiratelor Arabe Unite. Atât de multe experiențe de povestit, încât, cu siguranță, n-ar încăpea toate scrise într-o singură carte. A trăit opt ani de extaz și agonie, timp în care a făcut ocolul Pământului, „prinsă” între aripile unui avion, având la bază peste 10.000 de ore de zbor. A locuit într-o lume sclipitoare, dar a văzut și fața nevăzută a luxului. Deveanca a ajuns în aviație, dintr-o întâmplare, fiind, pe rând, stewardesă, manager de bord, auditor și trainer. Prin eforturi, câteodată, supraumane, multă autodisciplină, determinare și perseverență, Laura a reușit să demonstreze ce înseamnă să fii cu adevărat lider și să inspiri prin puterea exemplului. Și nu oriunde, ci într-un domeniu cu reguli stricte, în care se lucrează „ca la carte”, și într-o țară în care nu ajunge chiar oricine -în Emiratele Arabe Unite.

„Indiferent ce ar fi făcut un membru al echipajului, eram acolo să îl susțin… ”

Lucra în televiziune, la București, pe vremea când, căutând, pe Internet, un job în domeniul în care să se specializeze, Comunicare și relații publice, a văzut un anunț al Etihad Airways – a doua mare companie aeriană din Emiratele Arabe Unite, cu zeci de mii de angajați de toate naționalitățile planetei. Mânată de curaj, calitate pe care, spune că, a moștenit-o pe linie genetică de la tatăl ei, ofițer al Armatei Române, a ales să „prindă aripi”. A trecut cu brio de toate testările riguroase, atât ca nivel de cunoaștere, cât și de atitudine, și a început să lucreze, în prima fază, ca stewardesă, îmbrăcată în uniforma Transportatorului Național Aerian al Emiratelor Arabe Unite, uniformă pe care a ajuns să o poarte, cu adevărata mândrie, în momentul în care a fost promovată ca manager de zbor, atingând un alt nivel. A fost momentul când a pășit într-o altă etapă a carierei sale fulminante, pe care și-a construit-o singură. Și nu a fost deloc ușor.

Curând, Laura Toderaș (fostă Resiga), din Deva, avea să devină omul de bază pe fiecare cursă aeriană pe care o avea. O fire corectă, dârză și cu maximum de devotament față de „oaspeții” de la bord și de echipajul pe care îl avea „sub aripă”, deveanca a reușit să desființeze managementul totalitar, autocratic, pe care îl afișau managerii de zbor de atunci, înlocuindu-l prin respect la locul de muncă, în același timp, menținând standardele foarte înalte, stabilite de compania aeriană. „Pentru a menține aceste standarde înalte eram foarte bine pregătiți și eram programați la zile de training în ceea ce privește livrarea service-ului de înaltă performanță la bord. Ca și manager de zbor, eram supusă unei evaluări a performanței de cel puțin două ori pe an, fondat pe o regulă de bază ce trebuia respectată (…) Pot spune, cu mâna pe suflet, că indiferent ce ar fi făcut un membru al echipajului, eram acolo să îl susțin și să îi iau apărarea în fața unor plângeri, câteodată, ridicole, ale pasagerilor asupra colegilor mei (…) Mereu am fost promotorul rapoartelor pozitive de încurajare acolo unde exista performanță și unde se luau decizii care salvau, cu onoare, o situație care ar fi produs un mare dezechilibru sau disconfort atât colegilor mei, cât și pasagerilor”, povestește Laura Toderaș.

Întâmplările, printre nori, sunt multe și, uneori, deveanca, ca manager de zbor, a trebuit să facă față unor situații riscante, în care deciziile trebuiau luate rapid, contracronomentru, la înălțime, dovedind că, în ciuda constituției firave, are un caracter foarte puternic. „Mă făceam foarte bine înțeleasă la începutul fiecărei ședințe înainte de zbor că e loc de greșeli și doar prin greșeli și experiențe practice ne putem corecta, dar important este să învățăm din ele și, pe cât se poate, să nu le mai repetăm pentru că numai cine nu muncește, nu greșește. Mă repet, am fost extrem de tolerantă și flexibilă în ceea ce privește greșelile umane minore, atât pe service, cât și pe celelalte paliere, dar nu am fost deloc tolerantă atunci când a venit vorba de amenințări de orice fel, lipsă de bun simț și respect, intrigă, umilirea celorlalți sub orice formă, rea intenție. Am tolerat până și prostia, la care am găsit mereu remedii, întrucât rolul meu, ca manager la bord, era unul mult mai mare, în primul rând, de prevenire, vigilență, anticipare a oricărui pericol iminent care ar fi putut produce vreo catastrofă cu efecte iremediabile. Trebuia să fiu acolo pentru pasageri și echipa mea, în cazul în care se atenta la integritatea ființelor lor, păstrând respectul față de uniformă și autoritatea (…) noi, având, oarecum resurse limitate la bord și fiind izolați și limitați în spațiul de cabină, de spațiul de carlingă al piloților, fără a avea echipa de securitate permanentă la bord și care se cerea obligatoriu pe anumite destinații, unde rata de producere a conflictelor era foarte ridicată. Nu îmi rămânea decât să dețin controlul permanent pentru a putea asigura confort sporit, cât și siguranța maximă a pasagerilor la bordul oricărei aeronave”, mai spune fosta însoțitoare de bord.

Fiind om de bază pe fiecare zbor, acest lucru i-a adus Laurei, la purtător, nici mai mult, nici mai puțin de 27 de scrisori de recomandare, de-a lungul carierei, primite de la pasageri de First Class și Business Class, High Management și colegi, fapt care i-a dovedit, după cum spune, zâmbind, că „lucrurile bune și implicarea nu rămân nerăsplătite”. Pe zboruri la First Class și Business Class, ajungeau doar cei mai potenți oameni din punct de vedere financiar, în sistem VIP protocol VIP.

PE CULMILE SUCCESULUI. La un pas de Harvard

Laura se perfecționa continuu și în afara spațiului și mediului de lucru, studiind la Institute de Training din Abu Dhabi și Dubai. Așa a intrat în posesia unor certificate de Business Etiquette, Woman in Leadership. „În companie, susțineam anual cursuri și examene de reînnoire a licenței de zbor la disciplinele cu manuale obligatorii în bagajul de cabină al fiecărui însoțitor de zbor: Safety, Security, Aviation Health, Crew Resources Management manual de Service, Grooming. În acest fel, am reușit să ne menținem la zi cu regulile și procedurile companiei, precum și cu ultimele actualizări pe service”, mai spune deveanca. A absolvit cu “Magna Cum Laude” trainingul de leadership, stârnind admirația instructorilor, precum și a directorilor de departamente și servicii din Academia Forțelor Aeriene a companiei.

În timpul unei călătorii în Bangladesh, operând zborul, deveanca s-a implicat într-un proiect pentru copii ai străzii, în Dhaka. A impresionat-o drama micuților din acel colț al lumii, dar și-a amintit și de copiii din orfelinatele din România, motiv pentru care, după ce a ajuns la baza din Abu Dhabi a făcut un apel în care a cerut implicare, în acest sen,s românilor care locuiesc și muncesc în străinătate.

 

Românca Laura Toderaș, din Deva, era privită cu multă admirație și apreciere de colegi -piloți și personal de la sol, dar și de high management, clădindu-și o reputație impecabilă la locul de muncă.

A creat un club de leadership, susținând workshop-uri de teorie. Continuând așa, i s-ar fi oferit posibilitatea să ajungă la Glass Institute, dar și mai sus. „Toate acestea m-ar fi dus, cu pași mici, dar siguri, spre porțile Universității Harvard, la care a ajuns doar o colegă, tot româncă, care a excelat ca performanță în Departamentul de Service și a fost susținută și încurajată de aceeași VP la acel moment, de origine irlandeză, mâna de fier sau doamna de fier din companie (…) care a văzut în noi două adevăratul potențial și nu a ezitat să ni-l exploateze”, a adăugat Laura Toderaș.

MOMENTUL RETRAGERII. „Casa mea nu era baza Abu Dhabi! Acasă înseamnă în țara mea, la poporul meu, la neamul meu cel strămoșesc”

După opt ani, a obosit și a simțit nevoia să se retragă, să părăsească „scena” aviației, fără prea multe nostalgii. A decis să se întoarcă acasă, la Deva, în România, sfâșiată de dorul de cei dragi, de țară și de dorința de a-și întemeia o familie. Se întâmpla în 2012.

Melborne-Australia, 2012 -anul în care Laura a simțit nevoia să se întoarcă acasă, chemată de glie.

„Momentul 2012, când am ales singură să plec, exact când ajunsesem în vârful piramidei carierei mele, a fost decis de un strigăt de dor și durere, în aceeași măsură, de a mă întoarce atunci în acel moment ACASĂ. (…) Ajunsesem să tânjesc să aud clopotul bisericilor noastre pentru că, peste tot, acolo erau moschei cu megafoane unde, de dimineață, la prima oră, auzeai vocea care îi chema pe musalmani la rugăciune. Simțeam durerea că sunt departe de țară și de familia mea, iar asta se întâmpla de fiecare dată când mă întorceam spre bază, din alte țări, și colegele de zbor spuneau că se întorc acasă, iar eu cu sufletul sfâșiat, îmi spuneam în gând: „Casa mea nu este baza Abu Dhabi! Acasă înseamnă în țara mea, la poporul meu, la neamul meu cel strămoșesc” (…) Îi voi fi recunoscătoare mereu lui Dumnezeu pentru că mi-a fost alături în drumul meu spre ascensiune, pentru că El ne dă, însă, tot El, ne poate lua când dorește, în orice moment, al vieții noastre. A ales să mă țină strâns de mână și în momente critice pentru mine. E adevărat, nu au fost multe pe traseul ascensiunii mele în Emirate sau poate nu le-am conștientizat eu pentru că am fost înzestrată cu un curaj divin, cum numai de la Dumnezeu poți primi. Am ales să mă întorc acasă, la Deva, să revin în patria mamă, România, pentru că restul au fost doar niște țări, cum spunea marele nostru Octavia Paler”, a mărturisit Laura Toderaș.

Deși, a renunțat cu mult înainte de a-și câștiga un loc în băncile prestigioasei Universități Harvard, unde colega ei a ajuns, Laura spune că nu are nici cel mai mic regret, pentru că a reușit să atingă culmile succesului cu ajutorul diplomelor obținute în sistemul educațional românesc, diplome obținute la SNSPA- FCRP București și care îi atestă titlul de specialist în Relații Publice și Publicitate, cu specializare pe mass media. „Nu regret deloc și o spun cu cea mai mare sinceritate (…) Am credința și certitudinea că întoarcerea mea acasă, în România, a fost aleasă foarte bine, la numai 32 de ani, pentru a mă putea readapta la viața de acasă, în primul rând, și pentru a mă recalibra. Eu știu și cred în adâncul sufletului meu că țara mea mă va recompensa pentru toate eforturile mele, într-un fel sau altul. Și acest lucru îmi aduce aminte de confesiunea lui Tamer Mokbel-Manager Pilot Training Etihad Airways Academy. Momentul fulminant a fost când mi-a înmânat scrisoare de recomandare cerută și a declarat: „Vei ajunge atât de sus, încât eu îmi voi dori să lucrez pentru tine într-o zi”.

PLANURI DE VIITOR

Astăzi, acasă, la Deva, în orașul ei natal, Laura Toderaș păstrează același rafinament al meseriei din aviație și nu ezită să impresioneze în continuare. E implicată într-o mulțime de proiecte. De trei ani, este producătorul și moderatorul emisiunii intitulată, nu întâmplător, „Bilet spre o lume mai bună”, fiind, în același timp, și PR-ul afacerii de succes pe care soțul ei, Mircea Toderaș, a clădit-o, în domeniul gastronomiei, și care se menține de peste opt ani în Deva.

Pentru viitor are și mai multe planuri. „Cel puțin un proiect voi dori să-l inițiez pe caritate și filantropie și am o dorință: ca eforturile mele să se îndrepte spre copiii cu autism. Iar, cel mai mare proiect la care am început să lucrez deja, este teza de doctorat închinată patriei mele, România, și în cinstea marelui poet național Mihai Eminescu. Va fi un studiu amănunțit asupra emisiunii, de mare interes național, „România, te iubesc”, dar îmi permit să adaug nota mea personală -după ce am învățat să mă iubesc mai întâi pe mine cu adevărat. O altă sursă de documentare, în mediul online, pentru acest proiect este pagina Doxologia, multele cărți citite și împrumutate de la Episcopia Devei și Hunedoarei, cu ajutorul Părintelui Gherontie, și al cărui mentor coordonator îmi doresc să fie Părintele Constantin Necula”.

Sursa foto: Arhiva personală Laura Toderaș

 La „Flight Festival”, de la Timișoara, alături de cunoscutul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, și celebrul critic de film Irina Margareta Nistor, care a felicitat-o personal pe deveancă pentru toate realizările din cariera sa, numind-o „Succes stelar!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată ce a scris, recent, despre Laura Toderaș, trainerul internațional de însoțitori de bord, Nicoleta Gherman:

“Nu aștepta momentul perfect. Ia momentul și fă-l perfect.” Interviu cu Laura Toderaș, fost însoțitor de bord

 

 

 

Articol preluat de pe servuspress.ro

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.