Mii de oameni au lucrat la construcţia tunelurilor din munţi, cu o lungime totală de aproape 50 de kilometri şi a barajului Gura Apelor, unul dintre cele mai mari proiecte hidroenergetice din istoria României. Lucrările au avut loc între anii 1975 şi 1986, în condiţii dificile şi nu au fost lipsite de controverse.
În 1975, pentru a putea obţine un împrumut de 50 de milioane de dolari de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Guvernul României şi-a luat angajamentul să reducă la minimum impactul proiectului asupra mediului înconjurător al unui proiect considerat extrem de important pentru România, evaluat la 250 de milioane de dolari. Aceasta după ce oficialii americani din Ambasada SUA au atras atenţia asupra riscurilor amenajării hidroenergetice din inima Retezatului.
„Departamentul şi Banca Mondială ar trebui să fie conştiente că proiectul hidroelectric de pe Râul Mare va afecta una dintre puţinele arii naturale relativ neatinse din Carpaţi, inclusiv o zonă a rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat, care aparţine Academiei Române. Efectul va fi cel de distrugere a unei zone mari în care se află păduri virgine de fagi şi de molid, populate de urşi, cerbi, lupi. Importanţa sitului este cunoscută în întreaga Europă. Impactul asupra mediului va fi cu mult mai mare decât beneficiile modestului câştig al Kilovaţilor sau controlul marginal al inundaţiilor”, se arată într-o telegramă din 23 septembrie 1975, trimisă de oficialii americani către Departamentul de Stat al USA, publicată pe wikileaks.org.
„Impactul proiectului de pe Râul Mare va fi de distrugere a ceea ce este poate ultimul râu sălbatic al României şi rezervaţia ştiinţifică – sanctuar din inima Parcului Naţional Retezat. Prin <<distrugere>> înţelegem transformarea Râului Mare, odată sălbatic, într-o băltoacă a cărei apă se deversează printr-o conductă imensă, plus cicatrizarea pădurilor din vale şi a ţinutului prin activităţi de construcţii”, se arăta într-o telegramă confidenţială, publicată pe wikileaks.org.
Guvernul îi informa pe reprezentanţii Băncii Mondiale că a acordat atenţie minimalizării efectelor negative ale proiectului asupra mediului. „Proiectul este adiacent unui parc naţional care include o rezervaţie ştiinţifică. Ca rezultat al recomandărilor unui studiu detaliat al Guvernului pe această temă, tunelul de aducţiune a fost relocat de pe partea dreaptă a râului pe partea stângă, pentru a evita efectele negative asupra parcului naţional. Un alt tunel, secundar va fi excavat în afara zonei rezervaţiei ştiinţifice, iar drumurile de acces vor fi aranjate astfel încât să cauzeze tulburări minime. Captarea de apă prin tunelul secundar a fost restricţionată în conformitate cu recomandãrile ecologice, din studiu. Misiunea de evaluare consideră că aceste măsuri sunt adecvate”, se arăta în documentele acordului semnat în 1976 între statul român şi reprezentanţii Băncii Mondiale.
Timp de un deceniu, aproape 50 de kilometri de tuneluri subterane au fost săpaţi în Munţii Retezat, pentru amenajarea aducţiunilor lacului de acumulare Gura Apelor.
Aducţiunea principală Retezat are o lungime de 18,432 kilometri şi a fost executată între anii 1975 – 1986, informează Hidroelectrica, pe pagina dedicată Amenajării hidorenergetice Râul Mare – Retezat. Exceptînd priza hexagonală din lacul Gura Apelor, care este amplasată la cota 962 metri deasupra Mării (mdM), aducţiunea este o lucrare în întregime subterană. „Galeria aducţiunii este amplasată pe versantul stâng al văii Răului Mare şi asigură transportul apei între acumulare şi nodul de presiune al centralei Retezat. Captările secundare pe aducţiunea principală sunt: Netiş, Bodu şi Valea Mare”, arată Hidorelectrica.
Aducţiunea secundară Râul Bărbat – Gura Apelor are o lungime de 30 de kilometri şi este aproape în întregime subterană, care captează apele pâraielor de pe versantul nordic al Retezatului.
„Iniţial, s-a prevăzut captarea a 21 de afluenţi cu un debit mediu total de 5,13 metri cubi /secundă. La intervenţia Academiei Române pentru prezervarea şi protejarea mediului în Parcul Naţional Retezat şi Rezervaţia Ştiinţifică Retezat, s-a renunţat la 9 captări, rămânând un debit mediu de 3,80 m³/s, la o valoare procentuală de 40 %. Cele 12 pîraie captate sunt: Lănciţiu, Afluent Râu Bărbat, Râu Bărbat, Râul Alb, Paroşul Mic, Paroş, Beagu, Obîrşia Nucşoarei, Nucşoara, Ciurila, afluent Râuşor şi Râuşor. Debitul lor este transportat cu o aducţiune secundară de 30.286 m din care 29.957 în subteran, restul de 329 m reprezentînd canalul de coastă Lănciţiu”, informează Hidroconstrucţia.
Ultimul tronson al aducţiunii, Rîuşor – Gura Apelor, are o lungime de 13.780 metri şi trece pe sub Rezervaţia Ştiinţifică Retezat. Aducţiunea şi captările aferente sunt amplasate între cotele 1165 şi 1070 mdM şi cuprind şi patru traversări (apeducte) la pîraiele Paroş, Obîrşia Nucşoarei, Nucşoara şi Afluent Rîuşor, arată reprezentanţii Hidorconstrucţia pe pagina dedicată Amenajării hidroenergetice din Retezat.
În aceeaşi perioadă, a fost construit şi Barajul Gura Apelor, din aroncamente (bolovani şi pietriş), grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase. A fost cel mai mare astfel de baraj din Europa anilor ´80. Amenajarea hidroenergetică Râul Mare – Retezat, reprezentată barajul Gura Apelor şi hidrocentralele Retezat şi Clopotiva, are o putere instalată de 349 MW şi o energie medie multianuală de 630 de GWh. Are ca rol atât producerea de energie electrică, cât şi în regularizarea cursului Râului Mare şi atenuarea undelor de viitură.
comentarii
Leave a Reply