Hunedoreanul Avram Iancu, bibliotecar de profesie, și un mare sportiv, face un apel umanitar, pentru a-și ajuta un prieten, care are nevoie de un scaun cu rotile electric, în valoare de 1.200 de euro. Avram Iancu își scoate la licitație ochelarii și casca de înot. În plus, în 31 octombrie, polisportivul va traversa Lacul Cinciș în înot, fără costum de neopren.
Anul trecut, după ce a înotat 680 de kilometri, pe 31 octombrie 2018, Avram Iancu a „cucerit” Istanbulul în mod pașnic. Anul acesta, pe 31 octombrie, petroșăneanul dorește să „cucerească” împreună cu oamenii cu suflet mare și cu spirit de empatie pentru Valentin Hossu, în vârstă de 44 de ani, din Petroșani, care suferă de o boală cumplită, degenerativă, distrofie musculară. „Abia mai merge iar drumul lui este spre scaunul cu rotile, un scaun pe care nu îl are. Asociația Speranță Pentru România a inițiat o campanie de achiziție a unui cărucior electric cu ajutorul căruia Valentin să se poată deplasa. Mă alătur și eu acestei campanii. Așadar, în 31 octombrie voi înota caritabil pentru Vali, traversând Lacul Cinciș, fără costum de neopren la o temperatură prognozată de doar 6-7 grade Celsius. De asemenea, scot la licitație ochelarii și casca de înot care au cucerit Istanbulul.
Prețul de licitație pentru fiecare obiect este de 100 de euro. Pentru cei care doresc să ajute campania, licitând, vă rog să scrieți suma licitată în comentariu la poza care arată obiectul dorit de dumneavoastră pe pagina mea de Facebook- Avram Iancu”, a scris pe pagina sa de socializare Avram Iancu.
Campania durează 30 de zile. Dar mai multe detalii despre cazul lui Valentin, cât și despre modalitățile de implicare directă, le găsiți în site-ul oficial al campaniei inițiată de Speranță Pentru România (www.sperantapentruromania.ro).
„Sunt Valentin Hossu, am 44 de ani și apelez la ajutorul fiecăruia dintre dumneavoastră care doriți să fiți alături de mine. Povestea bolii mele a început în urma cu mai bine de 10 ani de zile, când am observat o slăbiciune în picioarele mele. Nu am băgat de seamă, punând acest lucru pe seama oboselii. După un timp, circa doi ani, mușchii de la picioare au început să mi se atrofieze, nu mai aveam multă stabilitate în picioare și acea slăbiciune a atins și brațele și musculatura pieptului. Atunci m-am speriat și am fost nevoit să merg la spital, unde am trecut prin multe controale amănunțite. Pe atunci locuiam în Germania, iar analizele le-am făcut tot acolo, la o clinică din Ulm. Mi s-au dat foarte multe diagnostice, pe care multe din ele sunt foarte greu de înțeles pentru mine. Nu aveam decât 36 de ani și sufeream de atât de multe boli: Distrofie musculară scapulo- peroneală; Distrofie musculară facioscapulohumerală (FSHD); Psoriazis; Hipotireoză. Aceste boli mi-au dat toata viața peste cap, bolile acestea, fiind degenerative, cu fiecare an, ele își pun amprenta tot mai mult pe trupul meu. Am fost nevoit să mă întorc în România, unde am și rămas. Pentru aceste boli nu există un tratament special, recomandarea medicilor fiind să mă protejez cât de mult pot. Cea mai mare neliniște a mea este că nu pot să mă mai deplasez. Mușchii de la picioarele mele s-au atrofiat atât de mult, încât nu pot sta decât într-o cârjă. Ca să mă pot deplasa am nevoie cu disperare de un cărucior electric, cărucior pe care eu niciodată nu mi l-aș putea permite. Apelez la bunătatea tuturor oamenilor de bine”, scrie Valentin Hossu, pe pagina Asociației Speranța pentru România.
Articol preluat de pe servuspress.ro
Leave a Reply