Un volum care înglobează o serie de povestioare, ce nu sunt altceva decât întâmplări hazlii prin care autorul a trecut atunci când a străbătut cărările de munte pentru a-și documenta lucrările știițifice pe care le-a publicat de-a lungul vremii, a fost lansat, ieri, la Târgul de carte Gaudeamus din București. Volumul „Plecat de acasă – Rapoarte de tură” poartă semnătura cercetătorului științific III, de la Secția de Istorie și Artă din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, doctor în istorie, Daniel I. Iancu.
În cele 120 de pagini ale cărții, care sunt extrem de ușor de „digerat”, Daniel I. Iancu povestește, într-o manieră autentic ardelenească pățaniile prin care a trecut de-a lungul vremii pe „coclauri”. Umorul poate fi întâlnit la tot pasul, în acest volum, pe care odată ce ai început să-l răsfoiești nu îți mai vine să îl lași din mână, parcă ai mai citi câteva rânduri pentru a afla ce i s-a mai întâmplat la pagina următoare. În același timp, promovează locurile pe care le-a vizitat în județ și care merită „colindate”. „De când eram mic eram plecat de acasă, pe la Tăuți, județul Alba, cu vacile pe dealuri, după care am mai crescut și am plecat pe munte cu alți oameni, iar după vreo 20 de ani, stând de vorbă cu aceleași personaje am observat că nu ne mai amintim exact cum s-au întâmplat lucrurile când am fost pe nu știu ce deal. Așadar, m-am gândit să scriu niște impresii, pe care le-am publicat, începând din 2011, pe blogul meu. Însă, la un moment dat, apropiații mi-au recomandat să le public într-o carte pentru că pe blog nu le prea găsește nimeni. Așadar, m-am apucat de treabă, am luat legătura cu editura, care a acceptat să publice acest volumul pe care l-a lansat, miercuri, la Târgul de carte Gaudeamus din București”, a declarat Daniel I. Iancu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Pățaniile haioase din timpul „documentărilor serioase”
Toate întâmplările pe care le-a înșiruit în această carte nu sunt altceva decât pățaniile haioase prin care a trecut pentru a documenta „lucruri seriose”. „Aceste povestioare sunt niște apendice la lucrările știițifice. Adică, eu am fost pe munte cu scopul de a realiza documentarea pentru volumul despre satele părăsite, despre cruci de eroi morți în războaie, iar în timp ce mergeam să cercetez am trecut prin tot soiul de aventuri pe care nu puteam să nu le împărtășesc și cititorilor. Ideea a plecat de fapt de la niște prieteni din Zlatna, îndeosebi de la Adrian Puiuleț, care făceau niște rapoarte foarte scurte în care precizau durata turei, participanții și întâmplările. Ulterior, au început să mai detalieze, ajungând la un paragraf în care spuneau că unul s-a împiedicat și a căzut în apă, pe altul l-a mușcat câinele, și atunci mi-am zis că aș putea să consemnez și eu aceste pățanii însă mai detaliat”, mai precizează Daniel I. Iancu.
„(…) țara asta are locuri de vis și, câteodată, e populată exact de oamenii care trebuie”
„Am să folosesc același limbaj, ca și ditamai scriitorul, ce „raportează” prietenește trăirile proprii în acest volum de (sunt sigur) extrase din ieșirile la munte. Mă refer că sunt sigur că sunt doar extrase, că dacă le punea pe toate în print ieșea un fel de Istoria Literaturii
Române. Ce sunt rapoartele de tură? Începem cu tura, care nu are legătură cu șahul și nici cu întreprinderile, ci aici înseamnă o „raită” pe coclauri, coclauri unele mai faine decât altele. Raportul de tură înseamnă că după ce ajungi acasă te speli regulamentar, consumi o bere sau două, după ce vârstă are ficatul tău, începi să pui pe hârtie sau pe orice alt suport, impresiile tale de la ieșire. Evident subiective, pentru că, deh, e versiunea ta asupra realității.
Așa rămân impresiile, locurile, descrierile, sentimentele, grupul. Altfel ar fi fost pierdute, cel puțin parțial, în goana asta a noastră după… habar nu am ce, cert e că gonim, deși tot de noi dăm. Și eu am rapoartele mele. La început, scurte descrieri de 2-3 fraze. Locul, durata, participanții. Apoi, mai elaborate, cu întâmplări, mai bune sau mai rele, deja cuvintele vin de la sine, se simte relaxarea și mai ales bucuria de a fi acolo. De ce „plecat de acasă”? Pentru că
putem, ar fi răspuns un mare alpinist. Eu cred că nu doar pentru asta. Pentru că țara asta are locuri de vis și, câteodată, e populată exact de oamenii care trebuie. Pentru că nu doar rătăcim pe coclauri, ci o facem cu un sens, cu un vis, sau o facem cu „casca pe cap”, cum ar zice
speologii (în care ne transformăm din când în când). Veți descoperi noi locuri sau altele pe care deja le știi, însă toate trecute prin filtrul lui Dani. Când am să fiu mare, vreau să fiu Dani. Pentru că el acum face ceva la care eu doar visez. Fii și tu ca Dani! Vă urez poftă bună. Pentru că o să vi se facă o poftă…………brrrrrrrrr!!!”, scrie Adrian „Axânte” Puiuleț, în recenzia publicată în volumul semnat de Daniel I. Iancu.
Daniel I. Iancu este cercetător ştiinţific III, la Secția de Istorie și Artă din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva și doctor în istorie. Este pasionat de fotografia de peisaj, documentară, în special etnografică, fotojurnalism și turistică. În 2015 a publicat volumul care conține fotografii-document, de o valoare inestimabilă, „Sate la marginea lumii. Arhitectură tradițională din județul Hunedoara”, apărut la Editura Argonaut, Cluj-Napoca, dar și volumul „Historii aleatorii”, ce reunește reportajele publicate în revistele „Dilema veche” și „Politics&Media”, reportaje care au fost însoțite de fotografii.
Articol preluat de pe servuspress.ro
Leave a Reply