Este îngrijorător cum societarea în care trăim a început să se degradeze și să își piardă tot mai mult din ceea ce înseamnă empatie și responsabilitate. În același timp este revoltător faptul că autoritățile rămân surde, mute și oarbe la nevoile unui om, chiar dacă acesta poartă stigmatul de „boschetar”. Este vorba despre un bărbat care, se pare, nu are documente de identitate, iar de câteva luni poate fi observat, îndeosebi pe Bulevardul Iuliu Maniu, din Deva, și chiar pe centrul orașului, plimbându-se printre trecători în fundul gol, cu pantalonii în vine. Este clar că omul are probleme psihice, însă, după ce „este învârtit” într-un cerc vicios în care fiecare dintre instituțiile care intervin sunt limitate din punct de vedere legal, acesta ajunge din nou pe stradă și situația se repetă la nesfârșit. De nenumărate ori, polițiștii locali și jandarmii l-au oprit și l-au pus să se îmbrace. Cam atât pot face din punct de vedere legal și, eventual, să îl sancționeze, dar în acest caz, pe cine, pentru că omul, pe lângă că nu are documente, nu prea este conștient de ceea ce face. A fost transportat de nenumărate ori, de echipajele de prim ajutor, la Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului din Deva, unde a fost spălat și deparazitat, ulterior ajungând tot pe stradă. Fără documente de identitate, acesta nu poate fi internat în vreo unitate medicală. În plus, nu are nicio sursă de venit pentru a putea fi internat într-un centru pentru persoane cu astfel de probleme. Partea bună a lucrurilor este că, deocamdată, omul a fost pașnic, nu a avut manifestări violente. Însă, nu se știe niciodată cum situația poate degenera.
Din păcate, autoritățile acestui stat sunt obișnuite să tărăgăneze lucrurile și să le lase de azi pe mâine, poate se rezolvă de la sine. Doar că, de cele mai multe ori, situații de acest gen se transformă în tragedii, și abia atunci se acționează, aruncându-se concomitent vina și responsabilitatea dintr-o curte în alta. Sunt o grămadă de organizații și de fundații care nu fac decât să mulgă bani de la stat pentru a face mai nimic concret în afară de campanii de informare sau de prevenire. Există, în municipiul Deva, un adăpost, unde acești oameni ai străzii se pot adăposti pe timp de noapte, dar nu este o soluție plauzibilă pentru acest individ. Nici dacă i s-ar pune un diagnostic și ar fi transportat la spitalul de la Zam nu ar fi o soluție. Nefiind violent, acestuia, cel mai probabil, i s-ar administra un tratament, după care ar fi liber să plece și, evident, să ajungă în același loc de unde a plecat. De parcă ar fii personajul principal din firmul artistic „Ziua Cârtiței”, care retrăiește, din nou și din nou, aceeași zi, cu aceleași personaje, făcând aceleași lucruri.
Cum este în alte state
În Finlanda, spre exemplu, ţară renumită pentru generoasele ei ajutoare sociale, statul a reușit, în opt ani, printr-un program național, să reducă numărul persoanelor fără adăpost cu 35 la sută. Statul, municipalităţile şi câteva fundaţii şi-a pus laolaltă resursele şi au obţinut rezultate. Practic, acestor oameni li se oferă o locuință și sunt integrați într-un program special. Acest plan social, denumit Strategia „Housing First”, care înseamnă că fiecare om ar trebui să aibă casa lui, chiar dacă e toxicoman sau şomer, nu-i obligă pe aceștia la nimic. Ei trebuie doar să își refacă viața.
Până la urmă, acestea ar trebui să fie adevăratele probleme la care cârmuitorii țării să găsească soluții. Pe aceste teme ar trebui să existe discuții aprinse în Guvernul României. Dar, până la urmă cum ar putea Statul Român să se ocupe de acești oameni când nici pacienții internați în spitale nu sunt tratați cu un minimum de respect.
Articol preluat de pe servuspress.ro
Leave a Reply