Nicolae Mărgineanu, absolventul Liceului A. Vlaicu din Orăștie, românul bursier al Fundației Rockefeller
Profesor universitar, doctor docent, eseist, psiholog.
Născut la 22 iunie 1905, la Obreja, județul Alba fiul Rozaliei (n. Ciontea) și al lui Simion Mărgineanu – țărani. Studii primare și gimnaziale – la Obreja. Absolvent al Liceului „Aurel Vlaicu” din Orăștie – Promoția 1924.
Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, Universitatea „Ferdinand I” Cluj, unde își ia doctoratul cu „Magna Cum Laude”. La universitatea clujeană, va rămâne preparator (1926-1928), apoi asistent (1928-1936) la Catedra de Psihologie, condusă de Florian Ștefănescu-Goangă, materie pe care o predă la Facultatea de Litere și Filozofie, ca docent (1931) și conferențiar titular (1938-1947). În paralel, devine șef de lucrări (1936-1938) la Institutul de Psihologie al Universității din Cluj. Este trimis la studii de specializare, la universitățile din Leipzig, Berlin, Hamburg (1929), Paris (1935) și Londra (1935).
A fost bursier al Fundației Rockefeller la Harvard, Yale, Columbia, Chicago și Duke, S.U.A. (1932-1934). Profesor suplinitor de Psihologie și director al Institutului de Psihologie (1938-1942), a îndeplinit funcția de director al Laboratorului Psihotehnic al Ministerului Muncii din Cluj-Sibiu (1941-1943).
De la prietenii săi am aflat că a fost bursier al Fundației Rockefeller. Tot timpul cât a studiat în America, s-a ocupat de probleme de Psihologie și Științe Sociale. Acelora care au stat în celulă cu el, le-a povestit lucruri interesante despre sistemul universitar american și despre felul cum se desfășurau studiile în aceste universități.
La Fundația Rockefeller era stabilit obiceiul ca fiecare bursier al Fundației, în timpul cât stătea la studii, să fie invitat o dată la masă de vestitul miliardar, care voia să cunoască pe fiecare în parte și să discute cu el despre țara sa și problemele pe care le-a studiat în cadrul institutului. Când i-a venit rândul, a fost întâmpinat chiar de magnatul finanțelor mondiale. La masă, Rockefeller, care era destul de în vârstă, a servit mâncăruri de strict regim. Poate de aceea a trăit așa de mult – 99 de ani. N-a ajuns totuși să împlinească suta, așa cum a dorit.
La sfârșit, a fost condus tot de amfitrionul însuși.
Periodic, se documentează în Anglia și Franța.
A avut o activitate susținută, ca membru al Asociației Româno-Americane pentru revenirea Transilvaniei de Nord ocupate la Patria-Mamă. Acuzat de spionaj în favoarea americanilor, după un proces politic înscenat, a executat ani grei de închisoare. este arestat în 1948 și deținut politic prin diferite închisori (Malmaison – București, Aiud, Jilava, Pitești, Dej și Gherla), deși misiunea de bune oficii pe lângă delegații americani o primise chiar de la Petru Groza. Va fi eliberat în 1964. În 1969 este reîncadrat ca cercetător științific la Filiala din Cluj a Institutului de Științe Pedagogice și Sociale al Academiei Române, și însărcinat cu direcția secției. Eliberat, lucrează la Biblioteca Filialei Academiei din Cluj, a Institutului de Științe Pedagogice.
Fire dârză și directă Profesorul Nicolae Mărgineanu rămâne vertical și-n timpul detentei, astfel ne rămân consemnate următoarele: «Printre deținuții amintiți de Gárdony, cu posibilități de demascare a atitudinii sale de informator, este menționat profesorul clujean Nicolae Mărgineanu, care „încă la penitenciarul Pitești, în urma unor discuții care au existat între ei, i-a creat situații extrem de neplăcute, lansând între deținuți versiunea că Gárdony este omul administrației.”
Profesorul Nicolae Mărgineanu l-ar fi apostrofat astfel pe Ștefan Gárdony, în fața întregii camere: „Mata, turnător ordinar ce ești, să taci din gură!”»
Din 1971 devine profesor suplinitor, cu sarcini de cercetare științifică, la Catedra de Psihologie a Facultății de Istorie și Filozofie a Universității „Babes-Bolyai”, funcționând și ca profesor invitat al Fundației Rockefeller în S.U.A., unde i se diagnostichează boala de cancer, de pe urma căreia se stinge din viață la 13 iunie 1980.
Despre Profesorul Mărgineanu de la Cluj, de la Catedra de Psihologie Experimentală găsim scris: Încă frumos la chip și cu aspectul unui om plin de energie, își făcea lucrul cu îndemânare. Lucrările și studiile sale de Psihologie Experimentală erau cele mai documentate și mai complete.
Cariera științifică și didactică l-a făcut cunoscut de timpuriu în cercurile de specialitate, prin articole scrise pe diverse teme, mai întâi în Ziarul „Națiunea”, apoi în revistele „Societatea de mâine” și „Revista de psihologie”, ca și prin lucrările publicate în țară și străinătate. În ultimii ani a predat la Universitățile din Köln, Bonn, New York.
Un număr de aproximativ 35 de articole, în revistele de specialitate și cultură generală; aproximativ 25 de teste și chestionare, fișe de observație, aplicate în școli și uzine. Fiind colaborator la diverse reviste din țară și străinătate.
S-a stins din viață la 13 iunie 1980 la Cluj.
Leave a Reply