Pe traseul fostei căi ferate Deva – Brad pot fi văzute ruinele unor construcții impresionante: viaducte înălțate la peste 30 de metri deasupra unor prăpastii, unul de peste 200 de metri, gurile mai multor tuneluri săpate în stâncă, lungi de până la 350 de metri, poduri de beton părăsite și un pod de fier de peste 300 de metri peste râul Mureș.
Cele mai impunătoare monumente rămase din fosta cale ferată Deva – Brad, abandonate pe traseul de 36 de kilometri, au devenit în ultimii ani adevărate atracții turistice. În timp ce linia ferată a fost scoasă și valorificată la fier vechi, construcțiile din beton și fier, dar și fostele halte CFR au fost abandonate, fără ca vreo autoritate să le dea o altă utilitate. Terasamentul este acoperit de buruieni, iar puțini localnici mai speră că vor mai circula vreodată cu trenul de la Deva la Brad.
Calea ferată Deva – Brad a intrat în șantier în primăvara anului 1939, traseul fiind considerat „parte a unei legături strategice dintre Oradea şi Craiova”, informa geograful David Turnock, într-un studiu despre dezvoltarea infrastructurii feroviare în România anilor 1950 -1989. În anii celui De-al Doilea Război Mondial, mii de oameni au fost aduși să muncească la ea în condiții aproape inumane. Au lucrat aici soldați și deținuți români, dar și evrei din regiunile Hunedoara și Banat și prizonieri sovietici, ultimii – peste 1.000 – aduși de pe front în lagărul de la Crăciunești. Note informative păstrate la Arhivele Naționale – județul Hunedoara arătau că în iarna anului 1942, din cauza unei epidemii de tifos, a mizeriei și a subalimentației, peste 700 de ostași sovietici aflați în lagărul de muncă din vecinătatea viitoarei căi ferate au murit. La scurt timp, lagărul a fost desființat, în timp ce cadavrele celor mai mulți dintre ei au fost depuse într-o groapă comună de pe Dealul Fetii, la poalele căruia trecea calea ferată.
Până în 1946, aproape 60 la sută din calea ferată a fost construită, însă a mai fost nevoie de alte patru decenii până la finalizarea ei. Linia feroviară a fost inaugurată cu mare fast în 11 decembrie 1987, când primul tren de călători care a pornit din Deva a ajuns, după o oră și 35 de minute, în Brad. „Dintre cele trei tronsoane (Mintia – Stoeneasa, Brad – Dealul Fetii şi Stoeneasa – Dealul Fetii), acesta din urmă a prezentat cel mai ridicat grad de dificultate, din punct de vedere geologic şi topografic, cu o diferenţă de nivel de 164 de metri şi cu multe alunecări de teren, un tronson în lungime de 13,9 kilometri, cu 31 de poduri şi podeţe, 11 viaducte, patru tuneluri, 11 kilometri de consolidări de versanţi şi terasamente, 17,8 kilometri de şanţuri, pentru care s-au excavat 1,2 milioane de metri cubi de rocă şi pământ și s-au turnat mai mult de 400.000 de metri cubi de betoane”, arăta inginerul Liviu Corfaru, la inaugurarea căii ferate.
Calea ferată dată în folosinţă pe toată distanţa ei însă a funcţionat doar un deceniu. O alunecare de teren, întinsă pe mai puțin de 30 de metri, în apropierea viaductului de la Peștera a scos din funcţiune cea mai mare parte din tronsonul de cale ferată. În anii următori, Ministerul Transporturilor a decis dezafectarea liniei ferate în loc investească în reparații. Costurile de întreținere și serviciul modest de pasageri au fost invocate pentru abandonarea reabilitării tronsonului.
Leave a Reply