- Turiștii care urcă spre lacurile glaciare din Munții Retezat au șanse mari să întâlnească familiile de marmote care trăiesc în Parcul Național Retezat, însă apropierea de ele le poate speria.
Potrivit unor estimări, numărul marmotelor din Retezat depășește câteva mii, însă ele pot fi observate cel mai adesea în timpul verii, în zonele de stâncărie și ale pășunilor alpine.
Rangerii din Parcul Național Retezat le recomandă turiștilor care ajung în Munții Retezat să își lase animalele de companie acasă, iar dacă nu pot face acest lucru să le țină în lesă, pentru a nu deranja animalele sălbatice.
Marmotele sunt rozătoare de talie relativ mare (30-60 cm lungime şi o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada uşor comprimată şi acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici şi rotunjite.
Grosimea blănii lor este influenţată de condiţiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roşcat sau cafeniu închis pe spate şi flancuri. Trăiesc în zone alpine, în colonii stabile sau solitar, şi sunt foarte legate de locul de trai şi nu se depărtează mult de vizuini.
Unele mărturii arată că marmotele au fost întâlnite în Munții Retezat chiar și în secolul al XIX-lea. Au dispărut de-a lungul timpului, fiind vânate pentru blană.
„Numai regreta putem, că în timpuri nu prea îndepărtate a dispărut din fauna acestui masiv marmota, rozătorul interesant al înăţimimilor alpine. Csato a văzut la 1867 marmote pe piscul Vasiei. Din nefericire pericolul dispariţiei şi a stingerii definitive din Retezat ameninţă şi marile păsări răpitoare, fala muntelui”, arăta, în 1937, omul de știință Alexandru Borza.
Marmote în Munții Retezat, colonizate din Alpi
Parcul Național Retezat a devenit în 1935 prima rezervație a naturii din România, iar de-a lungul timpului oamenii de știință care l-au avut în grijă au încercat refacerea unor habitate sălbatice. Au fost aduși peste 20 mufloni (oi sălbatice europene), însă braconajul a dus la dispariția lor. Însă marmotele au reușit să se adapteze.
În anii ‘70, câteva familii de marmotele au fost aduse în Munții Retezat. Rozătoarele au fost eliberate în Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, o zonă de protecție strictă în care accesul oamenilor este restricționat, încă din anii ‘50.
„În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni in toate văile şi căldările glaciare de sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi solului”, informa Parcul Naţional Retezat.
Din Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, marmotele s-au răspândit spre alte locuri, multe dintre aceste mici sălbăticiuni fiind observate în apropiere de lacurile glaciare din Munții Retezat.
„Dintre rozătoare, o prezență inedită în parc este marmota (Marmota marmota) observată de turişti în zona alpină a Retezatului, pe timpul primăverii, verii şi toamnei. Iarna, marmota, la fel ca şi alte specii din parc, hibernează în vizuini”, au informat rangerii din Parcul Național Retezat.
În trecut, marmotele din Munții Retezat puteau fi observate mult mai rar, iar puțini turiști aveau ocazia să le admire.
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Leave a Reply