Minele din zona Hunedorei s-au închis la mijlocul anilor 2000.
La Teliuc, au rămas zeci de hectare ocupate cu ruine şi dărâmături, vechi clădiri miniere scoase din uz, un tău uriaş amenajat pe locul fostei cariere a minelor Centrală şi de Est, dar şi trei halde de steril care împreună se întind pe aproape 100 de hectare. Două dintre ele au aspectul unui deşert, ale cărui dune de praf toxic sunt modelate de vânt şi apă. Întinderile de circa 70 de hectare se află între dealuri, mărginite de şoseaua Hunedoara – Silvaş – Haţeg, de ruinele Minei de Est şi de satele Teliuc şi Cinciş.
Au fost ecologizate parţial, în jurul anului 2012, când mai multe hectare au fost tasate şi acoperite cu pământ, iar un strat subţire de vegetaţie a crescut peste ele. Aici urmau să fie plantaţi puieţi de salcâm, însă operaţiunea a fost abandonată din lipsă de fonduri.
În vecinătatea lor, câteva construcţii rămase din fosta Mină de Est amintesc de vremea în care localnicii îşi câştigau existenţa muncind în subteranele Teliucului. Clădirea din beton a unui vechi puţ a păstrat „în frunte” steaua socialistă, în timp ce în apropiere, intrarea într-o galerie este „blocată” de un gard improvizat din stinghii de lemn. În jurul haldelor şi pe vechile drumuri miniere mai pot fi văzuţi localnici care îşi păstoresc turmele de oi sau se aventurează cu atv-urile pe dealurile înverzite.
Leave a Reply