În mod normal, în aceste zile era în plină derulare Campionatul European de fotbal din 2020, care urma să se desfășoare în 12 orașe din tot atâtea țări, printre care și Bucureștiul.
România nu era calificată, trebuind să joace un baraj cu Islanda, iar dacă trecea de acest adversar, urma să întâlnească învingătoarea dintre Bulgaria și Ungaria, însă pandemia de coronavirus a dat totul peste cap.
Debutul lui Hagi
Presupunând că România s-ar fi calificat, pe 18 iunie ar fi urmat să întâlnească, la București, reprezentativa Ucrainei, după ce, anterior, tot în Capitală, ar fi trebuit să înfrunte Austria. Ce s-ar fi putut întâmpla sine doar de domeniul imaginației, dar știm sigur ce era, în aceeași perioadă, în Franța, la EURO 1984. Până la ediția din acest an, amânată pentru 2021, “tricolorii” se calificaseră de cinci ori la turneul final continental. Prima calificare a fost obținută, cu Mircea Lucescu pe bancă, în 1984, la turneul din Franța, iar despre parcursul României până la un punct am mai vorbit. Pentru astăzi vă propun reluarea poveștii, întreruptă după meciul din preliminarii cu Suedia, de la Stockholm, din 9 iunie 1983, și câștigat de România cu 1-0. După acel joc situația din grupă începea să ia, din nou, o turnură favorabilă pentru tricolori. România conducea grupa, cu 9 puncte din 6 jocuri, urmată de Cehoslovacia și Suedia, ambele cu 7 puncte, dar nordicii aveau un joc mai mult disputat, șase față de cinci, și un golaveraj ceva mai slab (+7 în comparație cu +5, n. a.), Italia, cu 3 puncte din 5 meciuri, și Cipru, cu 2 puncte din 6 jocuri. Jocurile din preliminarii se reluau în toamna aceluiași an 1983, dar până la atunci România a mai jucat niște meciuri amicable. Primul dintre acestea a fost pe 10 august, la Oslo, cu Norvegia, și încheiat 0-0. Jocul nu a fost deloc unul spectaculos, dar a însemnat debutul la echipa națională a celui ce avea să devină una dintre vedetele fotbalului mondial, Gică Hagi. Alături de proaspătul jucător al Sportului, Hagi evoluând la Farul și intrând la facultate la Craiova, dar a ajuns, în cele din urmă, la București, au mai fost titulari Lung, Rednic, Iorgulescu, Ștefănescu (eliminate pe final de meci, n.a.), Văetuș, Movilă, Boloni, Klein, Gabor și Coraș, pe teren mai intrând Iovan și Ilie Bărbulescu, piteșteanul, pe acea vreme legitimat la FC Olt, revenind, cu această ocazie, în echipa națională.
Meciuri convingătoare…
Pentru România următorul meci oficial era cel cu Cipru, din luna noiembrie, așa că elevii lui Lucescu au mai jucat și alte meciuri amicable. Astfel, la două săptămâni de la meciul cu Norvegia, România juca, la București, cu cu fosta RDG, și câștiga, cu 1-0, printr-un gol al lui Nicolae Negrilă, ce avea să-și încheie cariera de jucător la Petroșani, la Jiul, marcat în prima repriză. Titulari, alături de fundașul dreapta al Craiovei din acea perioadă, au mai fost portarul Lung și jucătorii de câmp Iorgulescu, Ștefănescu, Ungureanu, Țicleanu, Movilă, Boloni, Hagi, Coraș și Cămătaru. Pe parcurs a mai intrat Moraru, în poartă, iar în teren au mai fost Văetuș, Augustin, Balaci și Marcel Pușcaș, pentru cel din urmă, orădean de origine, dar legitimat atunci la Steaua, fiind singura sa prezență în echipa națională. Peste alte două săptămâni, dar la Cracovia, România, cu o formulă oarecum experimentală (era vorba, practic, de echipa olimpică, aflată în cursa pentru Jocurile de la Los Angeles, din 1984, lângă Lucescu fiind pe bancă și Gigi Staicu, fost antenor al Jiului, care era “responsabil” de calificarea în America, dar asta e o altă poveste, n. a.), remiza, 2-2, cu Polonia, locul 3 la Campionatul Mondial din 1982. România a condus cu 1-0 la pauză, prin golul lui Movilă, iar în partea secundă leșii au întors rezultatul, prin reușitele lui Ciolek și Iwan, ultimul din penalty, pentru ca, pe final, debutantul Mircea Irimescu să stabilească rezultatul final. Pentru România, alături de cei doi marcatori, au mai fost pe teren, de la începutul partidei, Lung, Bărbulescu, Stancu, Iovan, Ungureanu, Mulțescu (fostul jucător al Jiului, pe atunci la Dinamo, fiind căpitan de echipă, n. a.), Movilă, Geolgău, Coraș și Hagi. După pauză au mai intrat Sorin Cârțu, la ultimul meci în națională pentru craiovean, Vasile Șoiman, băcăoanul revenind, cu această ocazie, în lot, și Constantin Pană I, pentru jucătorul Sportului Studențesc fiind unica prezență în echipamentul tricolor.
…dar și rezultate dezamăgitoare
Următorul meci amical a fost la Wrexham, în Țara Galilor, pe 12 octombrie, unde România, într-o formulă standard, a suferit un eșec usturător, scor 0-5 (0-3), pentru britanici punctând Rush, în două rânduri, Thomas, James și Curtis. Pentru România în acel meci de coșmar au jucat: Lung (46 Moraru) – Rednic, Iorgulescu (65 Andone), Ștefănescu, Ungureanu – Țicleanu (63 Augustin), Boloni, Klein (67 Irimescu) – Coraș, Cămătaru, Gabor (Este de menționat că acesta a fost primul meci disputant în echipa națională pentru Rednic și And one după ce au fost transferați de la Corvinul Hunedoara la Dinamo, n. a.). Iar pe 8 noiembrie, cu doar patru zile înaintea meciului cu Cipru, din deplasare, din preliminariile pentru EURO, jucam, tot în deplasare, la Tel Aviv, în Israel, adeversarii, ca și cei din Insula Afroditei, fiind, la acea vreme, unii de condiție modestă. Iar egalul, 1-1 (0-0), din Israel, cu Coraș. Ajuns de la UTA la Sportul în acea toamnă, egalând, la prima atingere de balon, după ce gazdele deschiseseră scorul prin Armeli, nu părea de bun augur, mai ales că România, din nou, venea cam cu ce avea mai bun, formația tricolor din acel joc fiind Lung (46 Iordache) – Rednic (46 Negrilă), Ștefănescu, Alexandru Nicolae (pentru jucărul lui Dinamo, pe atunci, înlocuit cu Iorgulescu, în minutul 69, fiind o revenire, după ceva vreme, la echipa națională, n. a.). Ungureanu – Mulțescu (69 Țicleanu), Boloni, Klein, Hagi (75 Geolgău) – Augustin (46 Gabor), Cămătaru (75 Coraș). Iar despre meciurile decisive, cât și despre situația din grupa de calificare, data viitoare.
Leave a Reply