Drogul popular care poate fi depistat la şoferi în doar patru judeţe din România: „Nu-l detectează nici Drägerul poliţiei”

Șoferii opriți în trafic care refuză să fie testați cu aparatul DrugTest de către poliție, solicitând analizele de sânge în laboratoarele de medicină legală, vor avea permisul de condu­cere suspendat până la obținerea rezultatelor procesate în laboratoa­rele de medicină legală, este modifi­ca­rea Codului Rutier introdusă pe 28 iunie 2024, prin OUG 84/2024.

Motivele reale
Modificarea legislației rutiere a stârnit controverse fără precedent în țară, existând chiar o petiție semnată de peste 100.000 de români care cer anularea ordonanței de urgență, con­siderată abuzivă. Problemele invocate sunt: lipsa de acuratețe a aparatelor folosite de poliție pentru depistarea drogurilor, o rată mare (peste 20 la sută) a rezultatelor fals pozitive și tim­pul mare de așteptare, chiar și de un an, până la sosirea rezultatelor analizelor la sânge, perioadă în care șoferul nu mai are dreptul de a conduce. În contextul scandalului național, Libertatea a dis­cutat cu dr. Ștefan Gabriel Gorun, medic primar medicină legală, doctor în științe medicale. Expertul a explicat care sunt motivele reale ale rezulta­telor fals pozitive date de aparatura folosită de poliție pentru depistarea șoferilor drogați.
Dr. Ștefan Gabriel Gorun a atras atenția că nici aparatele DrugTest sau Acvila folosite de poliție, dar nici apa­ratura folosită în majoritatea laboratoa­relor de medicină legală din România nu pot depista o gamă largă de droguri intrate recent pe piață, „cristalele”, așa cum sunt denumite de consumatori, SNPP (substanțe noi cu proprietăți psihoactive), conform denumirii ofi­ciale. De exemplu, substanța metcati­nona (cunoscută sub denumirea de Cristal 3-MC), cu numele de piață „Miau Miau”, „Meow Meow”, „M-Cat”, „Coca Ex”, nu poate fi depistată nici de DrugTestul poliției și nici în labora­toarele institutelor de medicină legală. Este considerată „cocaina săracilor”, fiind unul dintre cele mai consumate droguri de tinerii din România, cu un preț de doar 80-100 de lei doza, de cinci ori mai mic decât tariful cocainei, pentru care se plătește 500 de lei pentru un gram. Conform unui raport al Agenției Naționale Antidrog (ANA), peste 26 la sută dintre consumatorii români preferă „cristalele”. „Canabisul și noile substanțe psihoactive sunt raportate, în procente similare (27,5 la sută pentru canabis și 26,8 la sută pentru NSP), în peste jumătate dintre cazurile de urgențe pentru care s-a raportat consum exclusiv de droguri ilicite”, se arată în raportul ANA.
Libertatea: Spuneați recent că, în institutele de medicină legală din România, aparatura este foarte veche, depășită moral și fizic, acesta fiind unul dintre motivele pentru care rezultatele analizelor întârzie foarte mult. Pe lângă această problemă, există și cea a lipsei de reactivi fără de care nu pot f i de­pistate drogurile noi.
Ștefan Gabriel Gorun: Cele trei ins­titute majore de care vorbiți, a căror dotare a fost făcută în 2006-2008 prin proiect PHARE, au rămas cu aparatura pe care au achiziționat-o în acel mo­ment prin finanțare europeană. Față de aceste aparate au fost mici, foarte mici update-uri de aparatură auxiliară, dar nu majoră. Așadar, cele trei mari insti­tute – Iași, Timișoara și București – lu­crează cu aparatele de care vorbiți și dumneavoastră vechi. Aceste institute nu pot determina substanțe noi psiho­active pentru că în acea perioadă, 2006-2008, nici nu existau sau, mai bine zis, nu erau încă implementate pe piața neagră a drogurilor. Deci aceste aparate nu sunt capabile să le detec­teze. Unele institute au beneficiat de-a lungul anilor de suportul unor producă­tori și importatori de aparatură, care le-au lăsat în custodie, pentru diverse forme de colaborare, contractare, expe­rimentare, aparate de performan­ță. Cu acestea, care s-au plimbat între institute, s-au mai putut face niște detecții, dar pe perioadă limitată, atâta timp cât a curs acel contract. Vorbesc de câteva luni, 6 luni, ceva de genul acesta. În acest moment, un altfel de aparat este la Iași. Iașiul îl folosește, dar nu este al institutului încă, pentru că nu a fost cumpărat, el este lăsat în cus­todie de importator. Între timp însă, o serie de alte institute și servicii jude­țene medico-legale și-au cumpărat propriile aparate. Evident că aceste achiziții recente s-au făcut și la un nivel de dotare tehnică modernă.

Articol preluat de pe mesagerulhunedorean.ro