”Educație tehnologică și aplicații practice” este disciplina studiată în gimnaziu, care are ca principal scop dezvoltarea de abilități practice și familiarizarea elevilor cu principalele domenii tehnologice.
Dacă acum câteva zeci de ani se punea mare accent în România pe dezvoltarea abilităților practice și a formării de tineri ”îndemânatici”, acum s-a ajuns chiar să se ia în derâdere astfel de abilități. Am asistat de curând la o discuție între doi copii de gimnaziu, iar unul din ei îi mărturisea celuilalt că își dorește să devină pietrar. Imediat, prietenul lui l-a întrebat, parcă din reflex: ”De ce vrei asta? Nu-ți place școala?”… Mirarea copilului care a pus întrebarea a fost și mai mare când celălalt copil a mărturisit că-i place chiar foarte mult școala, ba este chiar premiant…
Mă întrebam în perioada stării de urgență cauzată de coronavirus, când a trebuit să stăm cu toții în case, ce ne-am face noi, oamenii moderni, dacă ar apărea la un moment dat și un virus informatic care să ”paralizeze” întreaga tehnologie informatizată de care dispune omenirea acum. Mai bine zis, ce ne-am face dacă nu am avea acces la confortul dat de tehnologia modernă și nici nu am avea abilități practice, adică nu am ști să ne cultivăm legume în grădină, să împrovizăm dispozitive tehnice rudimentare, să realizăm cu mana noastră diferite obiecte, să gătim și cum ar fi dacă nici măcar nu am fi auzit la școală de așa ceva? Răspunsul care mi-a trecut prin minte m-a făcut să mă bucur că încă din școala primară am început să învăț aceste lucruri. Am realizat că ar fi o mare greșeală să-i privăm pe copiii noștri de avantajul unei educații tehnice.
De aceea, în editorialul video atașat mi-am propus să răspund la intrebarea ”Ce rost are disciplina educație tehnologică în programa școlară?”…
Leave a Reply