Oamenii au contribuit la distrugerea vestigiilor antice de la Sarmizegetusa Regia, cea mai importantă cetate dacică din România, în ultimele patru decenii mai mult decât în orice altă perioadă de la descoperirea ei din urmă cu două secole, arată cel mai elaborat studiu realizat în situl UNESCO.
Raportul a fost publicat în luna octombrie de Institutul Național al Patrimoniului (INP) ca parte a Documentației de Avizare a Lucrărilor de Intervenție (DALI) pentru viitoarele proiecte de restaurare a sitului UNESCO. Potrivit autorilor cercetării derulate pe mai mult de un an, monumentele din Sarmizegetusa se află într-o stare de degradare avansată și au nevoie urgentă de reabilitare.
„Pe baza observațiilor consemnate în expertiza tehnică de rezistență privind situl arheologic Sarmizegetusa Regia și a Studiului istoric arhitectural de fundamentare a intervențiilor se concluzionează că starea de conservare a celor mai multe dintre elementele construite este medie și rea, în curs de deteriorare, ceea ce face necesară o intervenție rapidă, cu componente de intervenție de urgență, pentru restaurarea ansamblului”, arată raportul întocmit de INP.
Declinul vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia a fost provocat nu numai de factorii de mediu, dar mai ales de intervențiile nefaste ale oamenilor. El s-a accentuat începând cu anii ’80, când Sarmizegetusa Regia a trecut prin cele mai mari schimbări din istoria recentă. Atunci, vechea capitală a dacilor a intrat într-un proces de „înfrumuseţare“, motivat de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu. Specialiştii de la Muzeul din Deva, arheologi şi restauratori, dar şi arhitecţi şi ingineri de la Institutul de Proiectări Hunedoara au luat parte la transformarea Samizegetusei Regia în perioada 1980 -1981. Atunci, restauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare și au construit o rețea de canalizare.
Sarmizegetusa Regia, mai degradată ca oricând
În cele patru decenii de la marele proiect de restaurare, stopat la acea vreme din lipsa fondurilor, intervențiile, unele nefinalizate, aduc pagube tot mai mari în sit. Monumentele cetății dacice sunt mai degradate ca oricând, iar lipsa măsurilor de conservare le grăbește distrugerea.
„Intervențiile ample din trecut au fost efectuate fără o cercetare multidisciplinară aprofundată și fără o documentare adecvată asupra lucrărilor realizate. Unele dintre acestea (reparații greșite, consolidări incomplete, utilizarea materialelor incompatibile) au dus la pierderea definitivă, la deteriorarea sau dislocarea din situ a unor vestigi de importanță inestmabilă, fără a mai putea fi refăcute în forma inițială. Executarea lucrărilor pe teren cu utilaje grele a provocat sau a accentuat aceste urmări”, arată raportul INP. Distrugeri iremediabile au provocat și arborii care s-au prăbușit în ultimii ani peste zidul antic de calcar, dar și infiltrațiile de apă și fenomenele de îngheț și dezgheț.
Probleme a creat vestigiilor antice și sistemul de canalizare amenajat în urmă cu patru decenii în Sarmizegetusa Regia. O reţea de canalizare complexă care a rămas abandonată, se află în Sarmizegetusa Regia. Ea îşi întinde canalele sub unele monumente, dar în lipsa unor planuri de situaţie, se poate identifica cu greu traseul conductelor şi locul unor cămine. „Sistemul de captare a apelor pluviale a fost incomplet realizat în anii ’80 și nu a fost întreținut”, arată studiul INP.
În ultimii ani, oamenii au contribuit la degradarea monumentului UNESCO prin înlocuirea unor elemente originale și de valoare din vestigii cu piese brute de beton, prin distrugerile provocate de excavările ilegale (căutători de comori), vandalism (graffiti), dispariția pieselor (furt, răsturnarea pieselor în văi, extragerea din sit), lipsa lucrărilor de conservare, plantarea unor specii invazive de arbori în zona monumentelor. La rândul ei, natura s-a dovedit extrem de neprietenoasă cu Sarmizegetusa Regia: arbori uriași s-au preăbușit peste monumente, alunecările de teren au avut loc frecvent în sit și pe drumul de acces, ruinele au fost acoperite de vegetație, furtunile au creat ravenări, iar infiltrațiile de apă și fenomenele de îngheț – dezgheț au sporit vulnerabilitatea așezării. Studiul INP va fi folosit de Consiliul Județean Hunedoara, administrator al Sarmizegetusei Regia, pentru viitoarele proiecte de restaurare ș conservare.
Leave a Reply