A fost publicată motivarea sentinței dată în procesul în care Academia Română a contestat legalitatea modului în care două austriece, urmaşe ale familiei nobiliare Kendeffy, au primit peste 10.500 de hectare de păduri şi păşuni în Masivul Retezat, inclusiv în Rezervaţia Ştiinţifică „Gemenele” a Parcului Naţional Retezat. La 11 ani de la începerea procesului, Judecătoria Haţeg a decis desfiinţarea totală, ca fiind lovite de nulitate absolută, a titlurilor de proprietate. Motivarea soluţiei pe fond în dosarul judecat din 2009 la Haţeg confirmă ilegalităţile reclamate de Academia Română.
În 24 noiembrie 2005, Maria Kendeffy (decedată în 2016, la vârsta de 96 de ani) şi fiica sa Pongracz Elisabeth (cetăţean austriac, care a obţinut cetăţenia română abia în 2009) au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, după antecesorii lor, Kendeffy Gabor, Kendeffy Suzana (născută Banffy), Kendeffy Ludovic şi Kendeffy Nikolaus.
Maria Kendeffy, presupusa noră a lui Gabor Kendeffy, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă într-un azil din Viena, însă fiica şi ginerele său Vilmos Pongracz s-au ocupat de cererile de restituire a suprafeţelor uriaşe din Retezat.
După doar un an, în 6 decembrie 2006, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor, constituită în baza unui ordin al Prefectului, a emis titlurile de proprietate pe numele celor două solicitante, cu domiciliile în Viena, după ce a stabilit că familia Kendeffy a deţinut proprietăţile solicitate în Retezat. Cele două moştenitoare au primit peste 10.000 de hectare de păşuni, păduri, goluri alpine, inclusiv terenurile pe care se află lacurile glaciare din Parcul Naţional Retezat şi rezervaţia ştiinţifică Gemenele.
Procesul celei mai controversate retrocedări de terenuri din judeţul Hunedoara a început în anul 2009 la Judecătoria Haţeg, după ce Academia Română a solicitat anularea celor trei titluri de proprietate acordate presupuşilor moştenitori ai familiei Kendeffy.
Lipsa cetăţeniei române, a unui testament, despăgubirile acordate de statul român în trecut familiei Kendeffy şi faptul că legea nu permite retrocedarea terenurilor dintr-un parc naţional s-au numărat printre motivele invocate de statul român prin Ministerul Finanţelor şi de Academia Română, pentru a recupera Retezatul. Iată câteva din nelegalităţile confirmate de soluţia instanţei, în dosarul retrocedării controversate din Retezat.
Foştii proprietari ai Retezatului au fost despăgubiţi în trecut
Instanţa a stabilit că presupusele moştenitoare ale fraţilor Ludovic (Lajos) şi Gabor Kendeffy nu puteau solicita şi nu erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 3.679 ha şi 9.400 mp., respectiv 6.029 ha si 9.000 mp pe teritoriul comunei Râu de Mori, în cotă de 1/1, deoarece până la sfârşitul anilor ´20, statul român plătise despăgubiri juste foştilor proprietari ai terenurilor, în urma unor acorduri şi a unor procese internaţionale.
Ludovic Kendeffy, plecat definitiv din ţară, a primit despăgubiri uriaşe pentru cele peste 8.000 de hectare din Domeniul Retezat, care au intrat în proprietatea statului român printr-o hotărâre a Comitetului Agrar din 1924. Ulterior, el a mai obţinut despăgubiri în urma unui proces derulat la Paris, pentru suprafeţele expropriate din Retezat.
„Tribunalul arbitral mixt româno-maghiar din Paris a decis în 1933, condamnarea Fondului Agrar la plata către acesta a sumei de 856.211,50 de coroane – aur cu titlu de reparaţie a prejudiciului principal suferit, actualizată cu o dobândă de 4,5% pe an începând cu 1 ianuarie 1923, data medie a exproprierii şi aceasta cu titlu de indemnizare pentru privare de folosinţă; de asemenea, Fondul a fost obligat să plătească şi 10% din suma de 148.439,50 coroane – aur cu titlu de indemnizare pentru daunele ocazionate prin dezorganizarea exploatării sale, precum şi cheltuieli judiciare”, se arată în dosar.
Gabor Kendeffy a fost expropriat şi el prin hotărârea Comitetului Agrar nr. 293 din 15.04.1924 cu suprafaţa de 7.060 jugăre şi 218 stânjeni pătraţi (n.r. peste 4.000 de hectare) teren situat în Retezat, iar prin referatul nr. 4508 din noiembrie 1928 s-a stabilit ca despăgubire suma de 1.064.219 lei şi 1 bani, din care a fost achitată iniţial suma de 851.300 lei, iar diferenţa actualizată cu dobânda de 5% pe an urma să fie achitată până la finalizarea măsurătorilor, aceste sume au fost achitate conform ordonanţelor din 31.07.1928 din care rezultă că reprezentantului legal al lui Gabor Kendeffy i s-a achitat suma de 14.582.300 lei.
Şi soţia Suzana Banffy, soţia lui Gabor Kendeffy fost expropriată cu suprafaţa de 398 jugăre şi 985 stânjeni pătraţi teren situat în Râu de Mori, şi i s-a achitat suma de 6.073 lei, plus o dobândă de 5 la sută pe an.
Nu aveau documentele necesare
Maria Kendeffy, în calitate de noră a lui Gabor Kendeffy, avea nevoie de un certificat de moştenitor sau să fie menţionată în testament pentru a putea primi titlurile de proprietate, se arată în dosar.
„Documentaţia care a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate nu conţine un astfel de act, care să confere calitate a de moştenitoare pârâtei Kendeffy Maria. Faţă de cele arătate, instanţa consideră că această pârâtă nu avea posibilitatea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparţinut antecesorilor Kendeffy Gabor, Kendeffy Lajos şi Banffy Suzana, fără un certificat de moştenitor sau un testament care să-i confere vocaţie la moştenirea acestora, având cel mult calitatea de soţie supravieţuitoare a numitului Kendeffy (Nicolae)”.
Nici fiica ei, Elisabeth Pongracz nu putea fi îndrepătăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, ea neavând cetăţenie română în 2005. A obţinut-o patru ani mai târziu. „Potrivit certificatului constatator emis de Ambasada României la Viena, a dobândit cetăţenia română la data de 9 septembrie 2009, ulterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”, se arată în dosar.
Terenurile din rezervaţia ştiinţifică nu puteau fi înstrăinate
Cele două austriece au fost împroprietărite în 2006 inclusiv cu terenuri din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, a căror înstrăinare era interzisă.
Rezervaţia ştiinţifică Gemenele ocupă aproape 2.000 de hectare şi se numără printre locurile mai puţin accesibile din Retezat, datorită protecţiei care îi este oferită. Este un autentic templu al naturii, care păstrează una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa şi singura zonă de pădure antică amestecată.
Rezervaţia ştiinţifică Gemenele a fost înfiinţată în anul 1935, este administrată de Academia Română şi a fost inclusă în Reţeaua Internaţională a Rezervaţiilor prin programul de ocrotire al biosferei coordonat de UNESCO în 1979. Totuşi, titlurile de proprietate ofereau urmaşelor familiei Kendeffy circa 60 la sută din suprafaţa rezervaţiei. Decizia Consiliului de Miniştri la înfiinţarea Parcului Naţional Retezat prevedea în 1935 că terenurile din rezervaţia care ocupa atunci 10.000 de hectare sunt inalienabile, imprescriptibile, insesizabile.
Discernământul Mariei Kendeffy, pus la îndoială
În 2017, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au formulat o cerere în instanţă, în care solicitau să se stabiliească dacă Maria Kendeffy mai avea discernământ la data depunerii cererii de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, lipsa discernământului fiind un argument pentru anularea acestora.
„În motivarea cererii, se arată că a luat la cunoştinţă de înscrisul obţinut prin comisie rogatorie administrată în Republica Austria cu nr. AV din 12.12.2016, 29 HC 1/16, aflat în dosarul Judecătoriei Haţeg, în limba germană, tradus în limba romană, din care rezultă că pârâta Maria Kendeffy (Gerlicz – născută la 25 iunie 1920, la Budapesta) se afla internată în Casa Malta – centru de bătrâni al organizaţiei Malteser, iar doamna Maria Kendeffy „nu recunoaşte aproape deloc sau absolut deloc”, circumstanţă în care se pune problema determinării existenţei discernământului şi a capacităţii de exerciţiu a pârâtei”, se arăta în dosar. Femeia a murit, la scurt timp.
Sentinţa instanţei nu este, însă definitivă, ea putând fi contestată cu recurs.
comentarii