EURO 1984-FRANȚA:
SPANIA – ROMÂNIA 1-1; ROMÂNIA – R.F. a GERMANIEI 1-2; ROMÂNIA -PORTUGALIA 0-1.
Destul de puţină lume la meciul nostru de la Saint Etienne. Totuşi, datorită jocului bun al echipei noastre, reuşim să-i neutralizăm pe suporterii Spaniei. Am avut iniţiativa, am dominat şi am… ratat. Am luat gol din penalti la o fază în care Gallego pornise din ofsaid. Golul lui Carrasco n-a avut viaţă lungă. Coraş, parcă mai bun decât Cămătaru în acest meci, s-a descurcat bine la o… încurcătură de picioare şi a reuşit să păstreze mingea şi apoi s-o trimită lui Boloni, care a expediat-o plasat pe lângă Arconada. E bine. Fiindcă şi după pauză suntem mai buni, controlăm jocul, Klein, Rednic, Coraş, Iorgulescu, din nou Klein-unul dintre cei buni jucători ai noştri în toate cele trei meciuri din Franţa!- au bune ocazii de gol. Din păcate, nici una nu a mai trecut de Arconada. Ne mulţumim însă, şi jucătorii şi noi, cu 1-1, cu gândul că din următoarele două meciuri facem încă două puncte… Abia după ce am văzut, la Nantes, că nu le-am făcut, am înţeles că la Saint Etienne trebuia să învingem! După o victorie cu Spania, altfel se juca la Lens, cu RFG. Unde chiar am făcut cel mai bun meci! Dar echipa a fost învinsă de Voller, fiindcă ai noştri nu l-au băgat în seamă, fiind preocupaţi de Rummenigge sau Allofs. A fost învinsă, însă, mai ales pentru că Rednic, Coraş, din nou Rednic au ratat marii ocazii, iar în final Schumacher, la bomba lui Boloni, evită golul de 2-2… La urma urmei, un egal cu RFG ar fi fost convenabil în perspectiva meciului de la Nantes, unde n-am fi fost obligaţi să jucăm exclusiv pe cartea victoriei.
România are neapărată nevoie de 1-0 cu Portugalia, pentru a juca semifinala de la Marsilia… Dar, tricolorii nu au reuşit să recupereze ce au pierdut în primul meci, cu Spania. Dimpotrivă, până la schimbarea lui Cămătaru cu Augustin, jucăm foarte slab în atac. Noroc cu Klein şi Ungureanu; cu strădaniile şi eforturile lor epuizante menţinem iniţiativa şi încheiem prima parte dominând. Şi sperând… După pauză, însă, jucăm mai slab. Gabor, intrat în locul lui Irimescu, nu reuşeşte mai nimic. Klein nu mai poate, se prăbuşeşte… Boloni nu prinde nici un şut, Rednic, la mijloc, pierde două ocazii, Augustin a dispărut şi el, iar “rezerva” Nene înscrie golul în min.80! Nu-mi vine să cred! E clar! Am pierdut calificarea. Dar, nu acum! Ci, în meciul cu Spania. Acela a fost jocul nostru, atunci a fost momentul ratat! Nu trebuia să ne mulţumim cu puţin, nu trebuia să aşteptăm meciurile cu RFG şi Portugalia! Se apreciază că la Lens am făcut cel mai bun joc, dar înfrângerea a căzut în sarcina lui Andone, ca vinovat la ambele goluri… Dacă era Iorgulescu… se invocă. Poate că nu greşelile sunt singura vinovăţie, deşi fără ele… Personal, accept ( şi-atunci, şi astăzi) explicaţia lui Lucescu, conform căreia echipei României îi lipseşte experienţa competiţională la un aşa nivel ridicat. În fond Lucescu a adus în Franţa, după preliminarii exigente, o echipă cu nişte necunoscuţi în urmă cu trei ani. Care au reuşit mai mult decât alte generaţii şi alte echipe, şi alţi antrenori, mai galonaţi… Priviţi doar cu ce „rezerve” a venit Portugalia: Nene şi Diamantino, vedete consacrate internaţional, comparativ cu Gabor, Hagi, Zare, Dragnea, Andone… Aşa că afirmaţiile celebrului Rummenigge, după meciul nostru cu ei-“Încă nu am văzut echipa RFG aşteptând cu atâta nelinişte fluierul final”-nu poate decât să-i onoreze pe „copiii lui Lucescu”! Care au fost la EURO cu lecţia apărării destul de bine însuşită. Dar Campionatlul a fost al atacului! Iar echipa noastră a pierdut atacuri multe. Dar, egala noastră, de la St.Etienne, a jucat finala, cu Franța!
România(echipa de bază): Lung- Rednic, Ștefănescu, Iorgulescu, Ungureanu-Coraș, Dragnea, Boloni, Klein- Cămătaru, Gabor. Au mai jucat în cele trei meciuri: Hagi,Țicleanu, Zare, Moraru, Negrilă, Irimescu, Augustin.
***************
Astăzi, însă, cine nu și-ar dori o echipă a României pe locul 7 în Europa???!!! Sau, când va mai ajunge o echipă a României pe un așa loc???
Leave a Reply