Suntem în mai 2020, trăim, încă trăim, e un fel se a spune, poate cea mai… războinică etapă din existența Planetei Albastre, acum vânătă de durere și necazuri; ne macină și ne cerne viața un virus parșiv și lacom, care a întors Lumea cu totul și nimeni nu știe de unde vine și de ce a venit să cotropească Pământul… Nu mai avem voie la nimic! Pentru prima dată în existența Lumii Creștine a fost interzisă celebrarea Învierii lui Isus! Stăm în case. Ascunși, să nu ne găsească covidul. Niciun bau-bau nu a speriat lumea mai tare decât nenorocitul ăsta de virus. Drept e, că niciun bau-bau de până acum nu a beneficiat de susținerea, până-n pânzele albe și peste ele, și peste rațiune și bun-simț, a mediei, presa și televiziunile fiind devotați și nesătui de sânge agenți de panică și dezastre. Planeta parcă s-a oprit și nu mai are nicio grijă, numai să numere victimele, că de-o vreme nimeni nu mai moare de boli clasice- toate au fost ștampilate cu covid!
Și, cu asta, gata!
Să trecem la lucruri serioase. Dacă tot nu mai vedem fotbal, motiv pentru care emisiunile TV sportive, de la noi și de aiurea, ne arată non-stop cum se joacă fotbal cu sulul de hârtie igienică, și tenis cu tigaia, vă propun să vă imaginați că participați la unele meciuri de fotbal, că le… vedeți sau revedeți, regăsite și recitite în vechi cronici sentimentale, pe care le reiau sub titlul din precedenta, dedicată lui Neluțu Petcu: “DOAMNE, CE FOTBALIȘTI AVEAM ODATĂ!”
Pentru început, un fragment din cronica meciului CORVINUL-PETROLUL 5-0, din 1 decembrie 1985. Au marcat: Petcu (min. 1 si 84-din penalty), Badea (min. 4), Cojocaru (min. 14 si 31).
…”Petrolul avea până duminică doar trei meciuri pierdute, cu doar 14 goluri primite in 15 partide. In a 16-a a primit 5 la Hunedoara, unde, efectiv, Petrolul nu a avut replică, în faţa plăcerii cu care jucau hunedorenii. Corvinul este, la ora sfârşitului de sezon, o echipă la fel de frumoasă ca aceea de-acum 4-5 ani. Cu toate că nu suntem la ora bilanţului, trebuie să spunem că revenirea Corvinului la spectacol, la plăcerea de a juca este un merit al antrenorului Ion. V. Ionescu, omul care a ştiut sa facă numai ceea ce era necesar: redeşteptarea plăcerii si orgoliilor jucatorilor, scoaterea de sub vălul uitării a manierelor de joc cu care aceştia erau obişnuiţi, adică reașezare personalităţii echipei si a fiecărui fotbalist în parte la valoarea consacrată. Păcat că aceasta demonstraţie nu a ţinut decât o repriză! Dar tot păcat era dacă ţinea un meci întreg, fiindcă tot nu te săturai de acel fotbal… Pentru că, desi în întregul an Gabor a fost bun si foarte bun, duminică el a fost senzaţional. I-a ieşit tot ce a încercat, a pasat, a primit, a interceptat, a recuperat, a alergat, a fentat si a făcut ce a vrut, inclusiv a dat artistic pasa cu călcâiul, care a dus la deschiderea scorului în primul minut, de către Petcu. Într-un fel a fost meciul lui Gabor. Şi spunem asta nu pentru că a fost la originea altor două goluri (al treilea, marcat de Cojocaru în minutul 14, după o cursă, o pătrundere si o pasă cum rar s-a vazut, si al cincelea, înscris de Petcu din penalti, în minutul 85), ci pentru că el a fost duminică pe tot terenul, cu un randament extraordinar. L-au urmat Klein, cu acelaşi constant si laborios serviciu (din lovitura liberă executată de el în minutul 31, Cojocaru a făcut 4-0), apoi Petcu. În acest moment golgeterul merituos al campionatului, Petcu este fotbalistul a cărui excepţională revenire în acest sezon este una dintre cele mai mari realizări ale echipei, ale antrenorului, jucător cu eficacitate în creştere, autor a doua goluri, si coautorul (cursa si pasa) golului al doilea marcat de tânărul Badea, în minutul 4. Recitalul de gală nu a continuat si după pauză, din motive ce nu le-am înţeles. Faptul a permis oaspeţilor să arate ce ştiu, dar fără rezultat, pentru că, deşi dominau, se aflau încă sub obsesia celor petrecute în primele 45 de minute…
…”Petrolul avea până duminică doar trei meciuri pierdute, cu doar 14 goluri primite in 15 partide. In a 16-a a primit 5 la Hunedoara, unde, efectiv, Petrolul nu a avut replică, în faţa plăcerii cu care jucau hunedorenii. Corvinul este, la ora sfârşitului de sezon, o echipă la fel de frumoasă ca aceea de-acum 4-5 ani. Cu toate că nu suntem la ora bilanţului, trebuie să spunem că revenirea Corvinului la spectacol, la plăcerea de a juca este un merit al antrenorului Ion. V. Ionescu, omul care a ştiut sa facă numai ceea ce era necesar: redeşteptarea plăcerii si orgoliilor jucatorilor, scoaterea de sub vălul uitării a manierelor de joc cu care aceştia erau obişnuiţi, adică reașezare personalităţii echipei si a fiecărui fotbalist în parte la valoarea consacrată. Păcat că aceasta demonstraţie nu a ţinut decât o repriză! Dar tot păcat era dacă ţinea un meci întreg, fiindcă tot nu te săturai de acel fotbal… Pentru că, desi în întregul an Gabor a fost bun si foarte bun, duminică el a fost senzaţional. I-a ieşit tot ce a încercat, a pasat, a primit, a interceptat, a recuperat, a alergat, a fentat si a făcut ce a vrut, inclusiv a dat artistic pasa cu călcâiul, care a dus la deschiderea scorului în primul minut, de către Petcu. Într-un fel a fost meciul lui Gabor. Şi spunem asta nu pentru că a fost la originea altor două goluri (al treilea, marcat de Cojocaru în minutul 14, după o cursă, o pătrundere si o pasă cum rar s-a vazut, si al cincelea, înscris de Petcu din penalti, în minutul 85), ci pentru că el a fost duminică pe tot terenul, cu un randament extraordinar. L-au urmat Klein, cu acelaşi constant si laborios serviciu (din lovitura liberă executată de el în minutul 31, Cojocaru a făcut 4-0), apoi Petcu. În acest moment golgeterul merituos al campionatului, Petcu este fotbalistul a cărui excepţională revenire în acest sezon este una dintre cele mai mari realizări ale echipei, ale antrenorului, jucător cu eficacitate în creştere, autor a doua goluri, si coautorul (cursa si pasa) golului al doilea marcat de tânărul Badea, în minutul 4. Recitalul de gală nu a continuat si după pauză, din motive ce nu le-am înţeles. Faptul a permis oaspeţilor să arate ce ştiu, dar fără rezultat, pentru că, deşi dominau, se aflau încă sub obsesia celor petrecute în primele 45 de minute…
CORVINUL: Ioniţă-Nicşa, Dubinciuc, Mărginean, Târnoveanu – Mateuţ, Klein, Petcu – Gabor, Cojocaru (min. 65, Stroia), Badea (min. 77, Bozga).” (Va urma).
Leave a Reply