Când Dinamo pierde acasă cu Clinceni, sau la Voluntari, după ce a bătut pe FCSB, nu mai îndrăznesc a vă și a mă întreba ce fel de fotbal se joacă în România? Un fotbal ca o joacă, așa cum l-a înțeles Becali, drept o joacă de făcut un pumn de dolari pentru el? Și cum tinde să se generalizeze această proastă înțelegere? Zâmbesc amintindu-mi că în studenție echipa noastră, U- pe atunci Știința Cluj-, lăsa, o vreme, impresia că trăiește în primul eșalon valoric exclusiv pentru a încerca să o învingă pe Steaua, marea Steaua de-atunci, nu corcitura asta cu nume pocit, după care poate pleca liniștită în B; Știința și-a făcut hatârul: a bătut-o pe Steaua! Restul nu mai contează! E drept că nu prea reușea, dar când reușea era sărbătoare în oraș, iar la Kyos, pe insulă, lângă stadionul Ioan Moina, se termina berea cu viteza luminii… Cu Dinamo relațiile erau mai bune. Absolvenți de facultăți, foști studenți ai Științei, precum Tavi Popescu și Emil Petru, plecau la Dinamo… Dar mai mulți plecau în vecini, pe deal, la CFR, unde, la un moment dat, se aflau mai mulți studenți decât la Știința… Inclusiv Mihai Adam! Unde, de câțiva ani buni se joacă fotbalul de performanță al Clujului, U rămânând în continuare o amintire nostalgică și pretendentă perenă la statutul de odinioară doar din orgoliu rănit și pierdere de identitate. Rar și anemic la U se mai simt: hotărâre, valoare și reușită.
Însă pe deal, la stadionul ce poartă numele Dr. Constantin Rădulescu, tot de la Știința refugiat, fotbalul românesc a avut singura prezență remarcabilă în Europa, în sezonul 2019-2020, încheiat într-o seară urâtă de februarie cu o nedreptate pentru brava echipă română! CFR nu a pierdut la Sevilla, dar nu a câștigat la Cluj. CFR a beneficiat, la Cluj, de decizia VAR, la penaltiul transformat de Deac. CFR nu a câștigat la Sevilla din cauza unui penalti săvârșit de Traore, care a anulat, cu VAR, golul lui Păun din minutul 82, care ar fi calificat echipa clujeană în optimi, cu AS Roma. Dar CFR a spălat obrazul fotbalului românesc pentru ultimii măcar doi ani de… întinare, în care se complăcea și se bălăcea voios. Asta nu înseamnă că fotbalul nostru respiră oxigen; tot toxică e existența sa. Priviți ultimele rezultate din cele două grupe ale necăjitului nostru campionat. Dar ieșirea din Europa fără înfrângere a echipei clujene ne poate îndemna a crede că… Uneori, o floare aduce primăvara…
Pe la începutul… drumurilor europene ale echipei din Gruia Clujului îmi ziceam, dacă vă aduceți aminte, că tare mult mi-aș fi dorit să-l văd pe Dan Petrescu antrenor de carieră în Europa, nu în Asia, Rusia ori în cele deșerturi… Pe unde umblă ai noștri după bani, pe acolo pe unde numai atât le sunt ridicate cotele profesionale, și foarte rar, tot mai rar, la mari cluburi din Europa… Dar, iată, dacă Petrescu nu a ajuns la un mare club european, a dus-o pe CFR Cluj în Europa, în chiar Occidentul ei! Și asta îmi amintește că golul lui din minutul 17 al meciului cu SUA, din 26 iunie1994, pe stadionul Rose Bowl din Pasadena, a adus România pe locul 1 în grupă! Gol fără de care, după 1-4 cu Elveția, plecam acasă de la CM-ul american și… Adio, generație de aur!
Leave a Reply