Dosarul scandalului de la Râul Alb, din data de 24 mai 2015, a ajuns pe masa judecătorilor. Inculpatul Andrioni Alin Constantin a fost trimis în judecată sub acuzaţia de tentativă de omor, faptă săvârşită cu intenţie asupra lui Mihalache Bocea. Procurorii Parchetului de pe lângă I.C.C.J. au întârziat în mod inexplicabil soluţionarea acestui caz timp de peste patru ani şi jumătate şi ignoră complet împrejurările şi faptele care au condus la săvârşirea faptei. Totuşi, din miile de pagini adunate la dosar reiese clar că nu a fost un conflict spontan. Şi mai aflăm ceva. Anume, cum operează instituţiile unui stat mafiot (definit astfel de la cel mai înalt nivel) pentru a proteja o grupare infracţională organizată
Parchetul Tribunalului Hunedoara a declanşat urmărirea penală „in rem” la data de 24 mai 2019 pentru tentativa de omor asupra lui Mihalache Bocea. Ulterior a fost adăugată fapta de lovire şi alte violenţe, ca urmare a plângerii formulate de unul dintre activiştii de mediu. Patru zile mai târziu intervine factorul politic care schimbă cursul anchetei.
Statul Mafiot. Dezinformarea
Victor Ponta, fost procuror şi premier la acea vreme, se pronunţă în favoarea activiştilor de mediu, deşi avea informaţiile reale şi ştia că un om, Bocea, agonizează între viaţă şi moarte. “Primul Ministru, Victor Ponta, condamnă cu fermitate actele de agresiune fizică comise în data de 24 mai 2015 asupra unor activişti ai societăţii civile care se documentau asupra unor lucrări de hidroamelioraţi de pe Râul Alb, judeţul Hunedoara şi cere instituţiilor abilitate ale statului să întreprindă toate măsurile necesare pentru identificarea, prinderea şi tragerea la răspundere a agresorilor”, se arată într-un comunicat de presă transmis de la Palatul Victoria în data de 28 mai 2018. Primul ministru Victor Ponta, care se presupune că avea toate informaţiile reale despre evenimentele de la Râul Alb, având în subordine Ministerul de Interne, cu ofiţerii care au făcut cercetarea la faţa locului şi fiind beneficiarul direct al informaţiilor provenite de la serviciul de informaţii al acestui minister, a făcut acel comunicat de presă mincinos prin care a dezinformat opinia publică şi s-a antepronunţat privind evenimentele de la Râul Alb. Astfel, talibanii mediului, adevăraţii agresori, erau în libertate şi se bucurau de protecţia „sistemului”, iar acest comunicat cinic şi mincinos avea să atârne greu în deciziile procurorilor.
Toţi oamenii premierului
După ce Ponta a dat „Ordinul de zi pe unitate”, „instituţiile abilitate” s-au executat întocmai şi la timp. Dosarul a fost preluat rapid de Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia, după care, în 4 iunie 2015, Procurorul General al României Tiberiu Niţu a dispus preluarea cauzei la PICCJ. Cazul a ajuns la procurorul Emiliea Elena Gavadia care s-a pensionat înainte să încheie cercetarea, astfel că lucrarea a fost preluată de procurorul Mihai Eduard Ilie. Pe parcursul celor patru ani şi jumătate de anchetă, au existat două somaţii ale instanţei la adresa procurorilor, cerându-le să soluţioneze cazul. De altfel, la data de 30 iunie 2019, Lumea Justiţiei (luju.ro), semnala faptul că procurorul Mihai Eduard Ilie ignora cele două somaţii ale instanţei pentru soluţionarea dosarului. „Să se pună de o muşamalizare?”, se întrebau jurnaliştii specializaţi în problemele justiţiei. O întrebare justificată pentru că în acele zile, cu două luni înainte ca dosarul să ajungă pe masa unui judecător, procurorul Mihai Eduard Ilie a încercat să scape de caz – şi implicit să amâne trimiterea în judecată a cauzei – printr-o cerere de abţinere. În final, prin ordonanţa nr.375/VIII -1/2019 din 23 iulie 2019 s-a respins cererea de abţinere a procurorului de caz, iar la data de 23 septembrie 2019, rechizitoriul a fost comunicat inculpaţilor.
Violenţele s-au produs după tentativa de omor
În mod straniu, procurorul i-a acordat inculpatului Andrioni Alin circumstanţe atenuante (art.75, alin.1, litera b), în condiţiile în care acelaşi procuror arată în rechizitoriu că inculpatul a ripostat „cu sânge rece, din sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în faţa unei violenţe, chiar minime, pe care a apreciat-o ca nejustificată”. Probele de la dosar l-au obligat pe anchetator să admită că violenţele de pe Râul Alb s-au declanşat abia după ce aşa-zisul iubitor de mediu a trecut cu maşina peste Mihalache Bocea. Acest aspect demolează comunicatul mincinos transmis de premierul Victor Ponta, cel care a făcut din victime- călăi şi din talibanii mediului nişte eroi. Dezinformarea premierului a făcut înconjurul lumii. Răul s-a produs. Adevărul vine târziu şi este acoperit de manipulările mizerabile comise în continuare de câteva ONG-uri şi grupuri #rezist. (Ce fel de „ecologist” poţi fi când pretinzi cu lozinci că salvezi planeta, dar nu dai doi bani pe viaţa unui om?)
Falsa poveste a Râului Alb
Pentru naivii care mai cred în bunele intenţii ale talibanilor de mediu, vom face câteva precizări. Râul Alb nu este nici pe departe o vale virgină, cum pretind „ecologiştii”. Există acolo captări de apă pentru localităţile comunei, sunt construite două păstrăvării şi mai este un proiect energetic al firmei de stat Hidroelectrica. „De asemenea, semnatarii petiţiei (ONG-urile de mediu, care au instigat instituţiile statului la abuz, n.red.), subevaluează patrimoniul natural al judeţului Hunedoara, afirmând că Râul Alb este ultima vale conservată aproape perfect pentru că oricând putem să arătam cel puţin 20 de văi la fel de frumoase şi bine conservate asupra cărora nu planează nicio ameninţare, aşa cum încearcă apocaliptic, dar fără argumente juridice sau tehnice, să demonstreze petiţionarii”, se arată în adresa APM Hunedoara, cu nr.3357/29.04.2015, emisă înainte de izbucnirea scandalului.
Adevăratul joc de interese
Cele două microhidrocentrale (MHC) şi păstrăvăria sunt amplasate în intravilanul comunei Sălaşu de Sus, aşadar în zona de dezvoltare durabilă şi nu în zona de protecţie specială a parcului. În acest sens există un Plan Urbanistic General (şi unul Zonal – PUG şi PUZ), cu aviz de la Agenţia Naţională a Ariilor Naturale Protejate (ANAP) şi de la cele două Parcuri din vecinătatea comunei. Mai mult, în 2012, statul român prin Apele Române a scos la licitaţie publică închirierea unor tronsoane de pe cursul Râului Alb pentru exploatarea lor prin MHC şi păstrăvării. Licitaţia a fost câştigată de S.C. ABI AUTOMOTION S.R.L, firmă patronată de Mihalache Bocea, care a obţinut, în 2014, autorizaţie de construcţie. În primăvara anului 2015, puţin înainte de tentativa de omor, un afacerist din Cluj a încercat să cumpere proiectele, însă Bocea a refuzat. Acesta este momentul în care a început asaltul activiştilor de mediu pe Râul Alb şi, „ca din întâmplare”, cei mai mulţi dintre „ecologişti” sunt din Cluj. De asemenea, biologul Călin Dejeu (cel care a declanşat toată nebunia de pe Râul Alb) a declarat în faţa anchetatorilor că este prieten „din adolescenţă” cu afaceristul care a vrut să cumpere proiectul lui Bocea. Acest detaliu explică cumva motivul pentru care nu au existat nici un fel de proteste „eco” la MHC-ul de pe râul Băruşor, proiect realizat de camaradul lui Dejeu în aria Geoparcului în aceeaşi perioadă de timp cu investiţia de pe Râul Alb.
Micii dumnezei ai ariilor protejate
Pe parcursul celor cinci ani, din 2014 încoace, s-au produs mai multe ilegalităţi şi abuzuri cu scopul blocării investiţiilor la cele două MHC-uri şi pentru înlăturarea investitorului Bocea Mihalache de pe acele locaţii. Sub pretextul protecţiei mediului au fost folosiţi membrii ai grupării #rezist, echipe care s-au deplasat în zona şantierului unde i-au provocat şi hărţuit în mod repetat pe investitori. Pe fondul acestor evenimente s-a produs tentativa de omor din data de 24.05.2015. Printre cei care au provocat violenţele de la Râul Alb sunt nume grele precum: senatorul USR Goţiu Mihai, activistul de mediu Păun Gabriel şi biologul (de timp liber) Dejeu Călin, după cum reiese din documentele depuse la dosarul tentativei de omor. Dar despre toate acestea vom vorbi pe larg în episoadele viitoare.
O brambureală bine controlată
În scandalul de la Râul Alb este invocată în exces Decizia nr. 1728/17.11.2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secția de Contencios Administrativ, fără să se ţină seama că actul este emis la un an şi jumătate după tentativa de omor. (O manipulare specifică talibanilor de mediu.) Potrivit deciziei Curţii, în Geoparc nu se mai poate construi aproape nimic. (Sunt, potrivit legii, exceptate opt tipuri de intervenţii de urgenţă bine definite.) În corpul motivării, judecătorii au desfiinţat tot probatoriul (pro şi contra) de pe fond ca fiind nerelevant, luând act de un singur aspect: fără Plan de Management nu se pot desfăşura activităţi umane în Geoparc. Iniţial, magistraţii Tribunalului Hunedoara au luat în calcul avizul dat de administraţia Geoparcului care elaborase un Plan de Management, iar partea litigioasă a Râului Alb fusese declarată zonă de dezvoltare durabilă unde sunt permise investiţii de acest gen. Curtea a apreciat că „viitorul Plan” nu e un argument temeinic şi că doar după aprobarea lui prin Hotărâre de Guvern putem vorbi despre o zonare a parcului. Pe cale de consecinţă: Stop joc. Pentru toată lumea. În realitate, însă, lucrurile stau diferit. O mână de oameni, bine înşurubaţi în sistem, decid după cum vor ei care sunt „prietenii naturii” cu drepturi de a investi în aria protejată. Anual sunt eliberate câteva zeci de autorizaţii de construcţie pentru lucrări neexceptate de lege, dar nimeni nu protestează, nimeni nu le contestă.
EXTRA
„Banul vorbeşte, şi vorbeşte tare”
Împotriva ecologismului „de cumetrie”, care activează doar pentru verdele dolarilor, au vorbit biologi cu reputaţie de netăgăduit. Redăm mai jos un mic fragment din articolul publicat de biologul dr. Peter Lengyel pe blogul său, „probabil cel mai bun din România” (apreciere: România Liberă) când vine vorba de natură.„Cred că mişcarea neguvernamentală de mediu din ţara asta devine din ce în ce mai jalnică. Pe parcursul celor 25 de ani de existenţă a ei în perioada postcomunistă… pe la începuturi a existat o scurtă perioadă de entuziasm, care a durat poate 5-7 ani, când se punea suflet pe bune în cele ce se derulau, când exista o implicare sinceră şi până la capăt în privinţa acţiunilor celor mai mulţi care făceau parte din această mişcare. A urmat apoi perioada proiectelor din ce în ce mai mari şi mai birocratice, a consorţiilor, a coaliţiilor aflate la cheremul persoanelor implantate de diferite mafii. Banul vorbeşte, şi vorbeşte tare”.
Leave a Reply