Vorbesc gurile alea rele de tot că la o instituție de la noi se întâmplau lucruri de domeniul fantasticului. Cică unii angajați avea niște salarii babane, iar când le intrau în cont banii, ei se înghesuiau la ușa șefului să îi dea partea din leafă. Vă dați seama unde s-au dus banii cetățenilor? Cârcotașii șușotesc că salariații cu pricina stăteau bine mersi acasă, nu veneau la lucru că oricum nu aveau ce face, dar primeau leafa lunar. Din aceasta, anunță zvonerii de serviciu, ei dădeau „dreptul” șefului, mulțumire că au fost angajați și primeau un salariu foarte bun. Gurile rele se distrează la cum stăteau oamenii la coadă, cu banii în mână, să dea banii cui trebuie. Mare e grădina lui Dumnezeu.
Spun cârcotașii că un adjunct de la noi vorbește de corectitudine, în condițiile în care vrea să-și trădeze partenerul politic actual ca să-și mențină funcția încă patru ani. Dar zvonerii au aflat rapid de mișcarea omului și au dat anunțul prin zonă. Gurile rele susțin că respectivul nu se sfiește să declare că nu trădează în veci, dar a fost văzut recent la negocieri pentru un nou mandat. Asta cum se numește, dacă nu trădare? A, negocierile sunt cu un adversar politic al actualului partener al omul nostru, și căruia i-a jurat credință veșnică cel despre care vorbim. Dar, așa e în politică. Urmează să vedem dacă omul va reuși și de data asta și va ateriza din nou în fotoliul respectiv.
Leave a Reply