Băile Herculane este cea mai veche staţiune balneară de pe teritoriul României. A fost fondată la începutul secolului al II-lea, în vremea împăratului Traian. Romanii i-au dat numele Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) şi au ridicat aici, pe Valea Cernei, la poalele versanţilor stâncoşi, temple, băi, monumente şi statui, închinate zeilor Hercules, Esculap şi Higeea.
Băile Herculane s-au dezvoltat ca staţiune în secolul al XIX-lea, în care era căutată de călători din întreaga Europă, atraşi de numeroasele izvoare termale sulfuroase, iodate, bromurate şi termominerale, unele cu o temperatură de până la 53 de grade. Atunci, Băile Herculane din vecinătatea Mehadiei erau cunoscute ca Baden-Baden-ul (staţiunea balneară de renume mondial de la poalele Munţilor Pădurea Neagră) din sud-estul Europei.
„Băile Mehadiei sunt o staţiune rafinată. Sunt Baden-Baden-ul acestei părţi a Europei, un loc de o frumuseţe romantică – staţiunea de vară a multor maghiari, a doamnelor la modă şi bărbaţilor români din lumea bună a Bucureştilor, a boierilor bogaţi din Iaşii Moldovei. Însă amestecaţi în mulţimea pestriţă pot fi văzuţi aici bulgari, sârbi, turci, polonezi, greci, ruşi, germani, în principal austrieci din Viena şi chiar cerchezi”, relata publicistul Richard Bentley în volumele jurnalului de călătorie „Scrisori de la Dunăre” (1847).
#gallery-1{margin:auto}#gallery-1 .gallery-item{float:left;margin-top:10px;text-align:center;width:25%}#gallery-1 img{border:2px solid #cfcfcf}#gallery-1 .gallery-caption{margin-left:0}
În secolul al XIX-lea, nenumăraţi călători străini care au ajuns pe drumul Porţilor de fier ale Transilvaniei şi au poposit la Herculane au lăsat posterităţii mărturii în care îşi arătau admiraţia pentru acest loc şi pentru apele sale tămăduitoare.
Staţiunea a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare la începutul anilor ´70, când aici au fost construite marile complexe hoteliere: Afrodita, Diana, Hercules, Roman, Minerva şi Grota Haiducilor, unele cu până la zece etaje, destinate turismului de masă. Hotelurile supraetajete din timpul regimului comunist pălesc în faţa farmecului vechilor construcţii din staţiune, chiar dacă multe dintre acestea din urmă au fost lăsate în paragină.
Turiştii care ajung în aceste zile în zona istorică a Băilor Herculane găsesc mai multe clădiri istorice acoperite de schele, care urmează să fie restaurate, dar şi monumente istorice aflate într-o stare avansată de degradare, cum sunt Băile Imperiale Neptun şi Podul de fontă peste Cerna – ambele închise. Băile Imperiale Austriece au fost construite între 1883 şi 1886 de către Alpar Ignat, la comanda împăratului Franz Josef şi au servit ca băi termale şi sulfuroasă.
Clădirea face parte din Ansamblul Casino, format din Băile Neptun, Cazinoul şi două hoteluri, Traian şi Decebal. Podul de fontă din faţa lor a fost construit odată cu Băile Imperiale Austriece – Neptun, fiind destinat traficului pietonal. Are o lăţime de 2,90 metri şi o lungime de 32 metri, iar parapetul podului este din fier forjat cu elemente decorative.
Cel mai atractiv loc pentru amatorii de fotografii rămâne Piaţa Hercules, simbolul oraşului – staţiune. În centrul ei, statuia legendarului Hercules, înconjurată de clădirile istorice ale Băilor Herculane, atrage toate privirile.
Un loc aparte în Băile Herculane a rămas clădirea ce adăposteşte gara staţiunii, construită între 1878 şi 1886, conform planurile arhitectului A.D. Serres. Arhitectura a fost inspirată din înfăţişarea castelului de vânătoare al împărătesei Maria Terezia a Austriei, din apropierea Vienei. Impresionează prin cupola sprijinită de două coloane, împodobită cu picturi inspirate din mitologia romană. Clădirea construită în stil baroc a fost folosită iniţial ca reşedinţă de vânătoare a împăratului Franz Joseph al Austriei (1830-1916). În prezent, gara din Băile Herculane se numără printre monumentele istorice pitoreşti din România.
comentarii