Așezarea dacică misterioasă de la Porțile de Fier ale Transilvaniei

Trecătoarea Porţile de Fier ale Transilvaniei, aflată la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin și traversată de Drumul Național 68 Hațeg – Caransebeș, a fost de-a lungul timpului locul unora dintre cele mai faimoase bătălii amintite din Antichitate şi perioada medievală. Aici, unii istorici au localizat aşezarea dacică Tapae – unde dacii au ţinut piept armatelor romane în mai multe bătălii purtate într-o perioadă de aproape două decenii.

Aşezarea dacică Tapae a fost identificată de arheologi la începutul anilor ´80.

„Antica Tapae, locul unde au avut loc luptele dintre Decebal şi Tittus Iulianus, general al împăratului Domiţian (88 e. n), şi dintre Decebal şi Traian (101 e.n.), ambele câştigate de romani, a fost localizată ipoteticde către specialişti în Porţile de Fier ale Transilvaniei. Bazat pe relatările textelor antice, pe tradiţia otală şi având în vedere faptul că un astfel de loc trebuia să întrunească anumite condiţii strategice, timp de aproape doi ani am cercetat cu atenţie spaţiul Porţilor de Fier ale Transilvaniei. Rezultatele acestei cercetări de suprafaţă nu s-au lăsat mult aşteptate. Astfel, în dreptul fostei gări CFR Porţile de Fier, pe culmile de la nord şi sud de calea ferat şi drumul naţional, am identificat o mare fortificaţie constituită din valuri de pământ şi şanţuri de apărare, care închidea inamicului accesul prin pas, spre Ţara Haţegului”, scria arheologul Hristache Tatu, în august 1983, în ziarul local „Drumul Socialismului”.

Un panou informativ mai aminteşte celor care circulă prin zonă despre locul anticei Tapae. Versanţii sunt înconjuraţi de păduri întinse, care din loc în loc au fost ocupate de exploatări forestiere. Potecile care urcă prin pădure spre locul numit Culmea Cătanelor se intersectează însă cu rămăşiţele unei fortificaţii liniare, de baraj, întinsă pe mai mult de doi kilometri. Valurile de pământ ar fi avut rolul de a închide principala cale de acces din Ţara Haţegului, spre Sarmizegetusa Regia.

„Pe Culmea Cătanelor până spre Bistra, pe versantul de sud-est, în Dealul Bogdana se află fortificaţii, valuri şi şanţuri, datând din epoca dacică, romană, daco-romană, medievală timpurie şi medievală. Ele demonstrează că strămoşii noştri au organizat un ingenios sistem de apărare care a constat nu numai din cetăţile amplasate în munţi, care nu sunt toate cunoscute încă, ci şi în dispozitive organizate pe front larg, în teren întărit natural”, este una dintre puţinele informaţii pe care turiştii le pot afla de pe un panou aflat la poalele versantului, în vecinătatea parcărilor de pe DN 68.

Porțile de fier, traversate în trecut de o cale ferată

În aceeaşi pădure, pe partea dreaptă a drumului spre Caransebeş, a rămas terasamentul unei vechi căi ferate care lega judeţele Hunedoara şi Caraş-Severin.

Linia construită la începutul secolului al XX-lea şi dezafectată în anii ´70 pornea din Subcetate, localitate din vecinătatea Haţegului şi traversa „Porţile de fier ale Transilvaniei”, coborând apoi spre Caransebeş.

Datorită declivităţii mari a traseului, pe o porţiune de aproape şase kilometri, între Zeicani şi Bouţari (Caraş-Severin), calea ferată a fost dotată cu cremalieră, o instalaţie complexă care ajuta locomotivele să urce pantele. Unii specialişti au solicitat încă de la începutul anilor ’40 renunţarea la calea ferată cu cremalieră, însă doar în 1978, autorităţile au decis desfiinţarea acestei porţiuni, considerată nerentabilă faţă de rutele ocolitoare, cea mai accesibilă fiind cea de pe Valea Jiului.

Luptele de la Tapae

Prima luptă de la Tapae ar fi avut loc, potrivit mărturiilor istorice, în anul 87. La ordinele împăratului Domiţian, generalul Cornelius Fuscus a traversat Dunărea cu cinci legiuni romane. Armata sa a fost prinsă într-o ambuscadă la Tapae şi a fost înfrântă, iar toţi soldaţii Legiunii a cincea, împreună cu generalul Fuscus, au murit. Atunci, potrivit unor autori antici, dacii au capturat steagurile şi maşinile de luptă ale romanilor.

În anul 88, romanii conduşi de generalul Tettius Iulianus au atacat din nou Dacia şi au reuşit să obţină o victorie împotriva dacilor, la Tapae. Istoricii susţin că atunci legionarilor romani li s-a ordonat să îşi înscrie fiecare numele pe scut, pentru a putea fi urmăriţi în luptă. I-au învins pe daci, însă au suferit pierderi însemnate. Armata lui Decebal s-a retras în munţi, din calea romanilor, care au renunţat să o urmărească şi să o zdrobească.

A treia bătălie importantă dintre daci şi romani, purtată la Tapae, a avut loc în anul 101 şi s-a soldat cu înfrângerea dacilor. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii dintre cele două armate, cea romană fiind condusă de înuşi împăratul Traian. Confruntările s-au încheiat în anul 102, cu victoria oştilor lui Traian, în timp ce, potrivit istoricilor, Decebal a fost nevoit să accepte înfrângerea.

În vara anului 1442, în acelaşi loc de la Porţile de Fier ale Transilvaniei, armata de aproape 80.000 de oameni trimisă de sultan în Transilvania pentru a răzbuna moartea beiului Vidinului, a fost înfrântă de oştile de 15.000 de oameni, conduse voievodul trnsilvan Ioan de Hunedoara.

Şehabeddin, conducătorul armatei otomane, a înaintat în defileu, căutând să îl urmărească pe Iancu, dar valea îngustându-se tot mai mult, comandantul otoman nu a mai fost în stare să-şi desfăşoare forţele, amintesc istoricii.

Oastea turcilor a fost nimicită, fiind nevoită să se retragă spre Dunăre, iar circa 30.000 de otomani au pierit în luptă, de zece ori mai mulţi decât numărul victimelor din tabăra lui Ioan de Hunedoara.

Articol preluat de pe zhd.ro