A trecut în eternitate pictorul Liviu Lăzărescu
Născut la 1 aprilie 1934, la Mărtinești, într-o familie de țărani. Studiază la Liceul „Decebal” din Deva (1945-1953), ca apoi să fie student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, în clasa prof. Corneliu Baba (1956-1963).
Își perfecționează studiile în: URSS, Germania, Bulgaria, Italia (bursă), Franța (bursă a statului francez), Israel.
Din activitatea profesională, menționez că, între 1963 şi 1993, a participat la expoziții naționale (anuale, bienale etc.) individuale şi de grup. Numeroase lucrări ale sale se află în colecții din țară şi străinătate.
A realizat icoane şi alte lucrări cu caracter religios, pentru biserici şi particulari.
Activitate didactică: 1964-2007 – Cadru didactic al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secţia Pictură, ca preparator şi apoi asistent la clasa prof. Corneliu Baba; lector universitar, conferențiar, profesor universitar, încheie cariera cu titlul onorific de profesor honoris causa.
A inițiat și susținut următoarele cursuri:
„Cromatologie”, „Restaurarea picturilor în ulei şi a icoanelor bizantine”, „Tehnicile picturii de șevalet”, „Conservarea operelor de artă”.
Cărți publicate:
„Pictura în ulei” (Editura Sigma Plus, Deva, 1996),
Reeditată cu titlul „Tehnica picturii în ulei” (Editura Polirom, Iaşi, 2009).
„Dicționar de artă”, redactare colectivă (Editura Meridiane, Bucureşti, 2 volume: 1995 şi 1998). „Mărtinești, vechiul meu sat transilvan” (Editura Polidava, 2006).
„Maestrul meu, Corneliu Baba” (Editura Brumar, Timișoara, 2006).
„Culoarea în artă” (Editura Polirom, Iaşi, 2009).
Despre Liviu Lăzărescu scria Zoltan Terner (regizor de film, critic literar, scriitor):
„Liviu Lăzărescu realizează o originală sinteză stilistică, în care sunt repuse în drepturi dimensiunile picturii din totdeauna: iconicitatea, simbolismul, metafora, picturalitatea, substanța reflexivă, meditativă şi vizionară, cu trimiteri spre transcendență, spiritualitate, omenesc şi mistică. Tonalitatea generală fiind un fel de lirism expresionist, definit de pictor drept o „reîntoarcere la emoție, la omenesc şi la spiritual”.
Face pictură religioasă, dar nu în sens canonic, ci liber, în spiritul unei autentice trăiri a credinţei, cu duioşii şi dureri omeneşti exprimate simplu, emoţionant, cu o anume umilitate, mai ales în naturile moarte cu icoană ţărănească.
Un capitol insolit, de o mare sugestivitate, îl constituie remarcabila sa serie de „Maternități”, realizate într-o inedită formulă stilistică, sintetic-geometrizantă.
Numeroasele sale tablouri cu flori trădează un colorist îndrăzneţ şi rafinat. Aici şi în peisaje, mai ales în cele de iarnă şi în „vederile venețiene”, e înclinat spre o încărcare metaforică sau simbolică a cromaticii, adăugându-i, adeseori, surprinzătoare valențe dramatice şi savori ale picturalității şi ale senzualității tușei.
Ca portretist, reinventează genul printr-o nouă modalitate de a reda personajul, definindu-i universul prin mijloace plastice, metaforic. Neobișnuit de numeroasele sale reprezentări picturale ale unor figuri ilustre constituie prima noastră galerie de portrete, prima de această amploare de la noi – parte din ele putând alcătui un original panteon național.”
Recunoștințe:
Liviu Lăzărescu a activat peste 40 de ani la Catedra de Pictură a Institutului de Arte Plastice din București, carieră încununată în anul 2004 cu titlul de „Profesor honoris causa”;
Cetățean de Onoare al Municipiului Deva – 2017:
Cetățean de Onoare al Comunei Marinești – 2018
A trecut în eternitate la 25 Martie 2021, la București.
Surse:
„Liviu Lăzărescu, o aventură picturală” de Zoltan Terner, Deva 2015;
„Expoziţie retrospectivă” Palatul Parlamentului României, sala Constantin Brâncuşi ianuarie 2017.
Dan Orghici
comentarii