Fericite sunt așezările care cresc oameni aleși, întru pomenirea lor veșnică!
Ne-a părăsit, pe 8 decembrie 2020, profesorul Aurel Răduțiu, un intelectual de rasă, care a condus un institut de cercetare în domeniu și a scris studii fundamentale pe teme ce țin de istoria Transilvaniei. istoric medievist eminent la Institutul de Istorie „George Bariț” și la Arhivele Naționale din Cluj-Napoca. A condus câteva decenii colectivul de istorie medie al institutului, anuarul instituției și a fost membru în Comitetul de redacție al colecției Documenta Romaniae Historica a Academiei Române. Om de o rară probitate morală și profesională, din stirpea lui David Prodan – care i-a fost mentor, s -a înscris în tradiția cercetării arhivistice a acestuia, continuând-o și îmbogățindu-i strălucirea – a fost ales de colegii săi să conducă Institutul după eliberarea din decembrie 1989. După încheierea mandatului, a decis să-și încheie cariera la Arhivele Naționale, de care se simțea așa de apropiat, prin cercetările sale și editarea documentelor medievale ale Transilvaniei.
«L-am cunoscut încă din facultate, în ambianța profesorului Pompiliu Teodor, favorabilă tinerilor promițători „din sudul Transilvaniei”, de unde proveneau amândoi, și mi-a îndrumat primii pași spre medievistica ardeleană, în care, pentru inițiere, socotea că sunt necesari șapte ani de muncă serioasă. Mă simt privilegiat și recunoscător să-l fi avut ca model de etică profesională și să mă bucur de prețuirea sa statornică.
Omul de știință, cum este și istoricul, caută adevărul și, din acest punct de vedere, profilul său moral, maniera în care știe să ocolească compromisurile condiționează intrinsec calitatea muncii sale. Un detaliu biografic este elocvent și în cazul de față. Puțină lume mai știe că profesorul Răduțiu a refuzat să-și susțină teza de doctorat la acad. Pascu, directorul Institutului, dintr-un motiv ce poate părea banal: apariția unui regulament aberant, care limita lucrările de acest fel la 200 de pagini, dactilografiate strâns pe ambele părți ale coalei etc. „Am simțit că infamia mi se adresează mie personal!” mi-a mărturisit odată. Demnitatea lui ultragiată n-a putut suporta afrontul, cu toate riscurile care au decurs de acolo. Cred că se poate afirma și despre profesorul Răduțiu ceea ce inspirat s-a afirmat odinioară despre modelul său David Prodan: „Asemenea oameni au fost rari în România”.
Suntem azi triști și mai „săraci de dânsul”, vorba cronicarului, însă moștenirea și darurile personalității sale ne vor lumina multă vreme de aci înainte!», scria pe pagina de socializare director al Arhivelor Naţionale din România, prof dr. Ioan Drăgan.
Fiu al satului Romos de lângă Orăștie, istoricul clujean Aurel Răduțiu se reîntoarce acum, pentru eternitate, în satul copilăriei sale, domnia s-a ales să revină în eternitate lângă ai săi în Romosul său drag, de care nu s-a despărțit niciodată.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze între cei drepți!
Aurel Răduțiu – Auto-caracterizare (primită de la domnia sa în anul 2019)
Născut la Deva, în anul 1936. Studii gimnaziale la Orăștie și liceale la Deva, cu bacalaureat în 1954. Studii superioare la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj Napoca, secția română-istorie, în anii 1955-1960. Profesor stagiar la Liceul teoretic din Lupeni, județul Hunedoara, în anii 1960-1962. Cercetător științific (cu examen concurs) la Institutul istoric și arheologie din Cluj Napoca în anii 1990-1995. Aici, din 1969, Șeful sectorului de istorie medievală și Director al Institutului în anii 1990-1995. Inspector de specialitate la Direcția județeană Cluj, a Arhivelor Naționale , în anii 1996-2000. Pensionat la cerere, cu data de 1 februarie 2000.
Cercetări referitoare la Transilvania în epoca medievală și premodernă.
Coautor la colecția Documenta Romaniae Istorica. C Transilvania, volumul X-XIV ( 1351-1375), publicate la Editura Academiei.
Coordonator și coautor, autorul Introducerii la Glosar de latină medievală, I, A-C, Editura Academiei, 2010, XX+ 694 p.
A inițiat și publicat( în colaborare cu L. Gyemant , lucrări necesare – ca instrumente de lucru – referitoare la: actele oficiale privind Transilvania, tipărite în limba română(1701-1847);
Variantele în limba română a memoriului „Supplex libellus Valachorum”;
Repertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania, 1690-1847;
Autor a numeroase studii cu privire la istoria istoriografie românești, cu deosebire la viața și opera istoricului David Prodan.
Coautor la marile lucrări de sinteză de istoria românilor: Istoria României, Transilvania, volumul I, apărut în 1997 și la Istoria românilor, tratatul Academiei, volumul VI, apărut în 2002 și reeditat în 2012. În ultimii ani, cercetări privitoare la istoria din Romos.
Lucrări listă selectivă:
- Ideea de unitate politică la români, Editura Științifică, București, 1968, (în colaborare cu Pompiliu Teodor),
- Incursiuni în istografia vieții sociale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973,
- Supplex libellus Valachorum în variantele românești de la Șchei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, (în colaborare cu L. Gyemant),
- Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, volumul X(1351-1355), Editura Academiei, București, 1977, (coautor),
- Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, volumul XI (1356-1360), Editura Academiei, București, 1981, (coautor),
- Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania, tipărite în limba română(1701-1847), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981, (în colaborare cu L. Gyemant),
- Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, volumul XII(1361-1365), Editura Academiei, București, 1985 ( coautor),
- David Prodan, Memorii. Text îngrijit și adaptat, cu Postfață de Aurel Răduțiu,Editura Enciclopedică, București, 1993,
- Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, volumul XIII, (1366-1370), Editura Academiei, București, 1994, (coautor și autorul Prefețe),
- Repertoriul izvoarelor statistice privind Transilvania, 1690-1847, Editura Univers Enciclopedic, București, 1995, (în colaborare cu L. Gyemant),
- Istoria României. Transilvania, volumul I, Editura George Barițiu, Cluj-Napoca, (coautor),
- David Prodan, Transilvania și iar Transilvania. Considerații istorice, Ediție nouă, îngrijită cu o Postfață de Aurel Răduțiu, Editura Enciclopedică, București 2002,
- Documenta Romaniae Historica, C. Transilvania, volumul XIV (1371-1375), Editura Academiei, București, 2002 (coautor),
- Istoria Românilor (Tratatul Academiei), volumul VI, (1711-1812), Editura Enciclopedică, București, 2002 (coautor),
- Glosar la latină medievală a documentelor care ilustrează istoria Transilvaniei, Moldovei și Munteniei, volumul i, lit. A-C, Editura Academiei, București, 2010, (coordonator, coautor și autorul Introducerii),
- Istoria Românilor, volumul VI ( Tratatul Academiei), Editura Enciclopedică, București, 2012, Ediția II-a revăzută și adăugită( colaborator cu capitalele Populației și societate în Transilvania, p.78-91; satul și instituțiile sătești, p.396-402; Supplex libellus Valachorum, p 565-573),
- Romos (jud. Hunedoara) protocolul ședințelor reprezentației comunale 1896-1912. Ediție cu Introducere. Note. Glosar. Indici. Anexe. Facsimile, Editura Ecou Transilvănean, Cluj-Napoca, 2014,
- Romos (jud. Hunedoara), File de cronică , 1850-1950, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva, 2015,
- Romos (jud. Hunedoara),O istorie în imagini, 1850-1950, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei, Deva , 2017,
- Istorie și Cărturărie – Rememorări subiective ,Editura Univers Enciclopedic Gold, în 2020.
Dan Orghici
comentarii