O şosea modernă construită în ultimele luni, între Lelese şi Sohodol, considerată unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din Ţinutul Pădurenilor, a scos din izolarea prelungită satul Sohodol din munţi şi i-a făcut pe localnici mai optimişti în privinţa viitorului aşezării.
În acelaşi timp, uliţele proaspăt asfaltate ale cătunului au fost luminate cu instalaţii cu Led-uri, ecologice. Oamenii nu au scăpat însă de temerile cu care s-au obişnuit să trăiască în satul de munte.
„Una dintre ele sunt animalele sălbatice, în special lupii, care dau târcoale oilor şi vitelor. Nu ştiu ce m-aş face dacă o să întâlnesc vreo haită de lupi, atrasă de animalele mele. Vânătorii îi mai alungă, cu puştile, dar lupii tot ne dau motive de teamă. Şi urşi sunt aici”, povesteşte Maria Muntean (63 de ani), o localnică din Sohodol. Chiar şi cu teama sălbăticiunilor care stăpânesc pădurile întinse de la capătul satului, femeia spune că nu ar părăsi locul pentru a trăi în Hunedoara, cel mai apropiat oraş, aflat la peste 30 de kilometri depărtare.
„Am locuit la oraş cea mai mare parte a vieţii mele, dar după ieşirea la pensie m-am mutat aici, pentru a creşte oi. Vara, locul este mai animat, în timp ce odată cu venirea iernii, oamenii se trag la oraş. Acum drumul este bun, astfel că una dintre grijile noastre de aici s-a risipit”, spune Maria.
Şi în urmă cu două secole şi jumătate, satul Sohodol era renumit pentru sălbăticia pădurii din jurul lui şi pentru traiul greu al sătenilor, ale căror ocupaţii tradiţionale erau creşterea animalelor şi muncile forestiere.
„Acest sat ocupă culmea unui munte. Teritoriul său, care se afla înainte în mijlocul unei păduri înfricoşătoare, iar acum, curăţat şi defrişat prin hărnicia locuitorilor, împărţit în două părţi de hotar, este atât de steril şi nerodnic încât, în afara culturilor de primăvară, nu produce nimic altceva. De aceea, locuitorii, fiind lipsiţi cu totul de culturi de toamnă, îşi acoperă necesităţile din comerţul cu animale mari şi mici în târgurile din Deva şi Hunedoara”, se arăta în Conscripţia Fiscală a Transilvaniei din 1750, potrivit Monografiei comunei Lelese – de Rusalin Işfănoni.
La începutul secolului XX, Sohodol avea aproape 300 de locuitori. În anii ´50, peste 200 de oameni încă locuiau în aşezarea cu aproape 100 de gospodării. În 1978, au mai rămas aproape 50 de localnici, iar în 2017 populaţia Sohodolului număra mai puţin de 20 de persoane, majoritatea vârstnici. Comuna Lelese, aflată la circa 30 de kilometri de Hunedoara, a rămas renumită pentru tradiţiile pădurenilor, păstrate cu străşnicie de secole şi pentru arta populară specifică zonei.
Foto: Lucian Ignat
comentarii