La mijlocul secolului al XIX-lea, la poalele Castelului Corvinilor se afla un heleşteu cu păstrăvi, alimentat de un izvor termal, faimos pentru prospeţimea sa. Povestea iazului a fost prezentată de savantul Aranyi Lajos, unul dintre oamenii de ştiinţă care au contribuit decisiv la restaurarea Castelului Corvinilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
„Din Munţii Poiana Ruscăi, aşezaţi la graniţa dintre Banat şi Ardeal şi înalţi de 4.000 de picioare, izvorăsc Cerna şi de mai sus Zlaştiul (care este un pârâu lat de 3-4 stânjeni) care curge pe lângă castel şi pe lângă aşa numitul heleşteu, cândva crescătorie de păstrăvi, şi se varsă în Cerna. Renumit la acest heleşteu era izvorul fără pereche, care curgea din stâncă şi a cărui apă cristalină, fără miros, culoare sau gust avea nouă grade, indiferent dacă afară erau zile toride ori geroase, aşa că vara este rece şi proaspătă iar iarna în loc să îngheţe, din el ies aburi. La patru ore de Hunedoara se află Retezatul, cu toate acestea cresc struguri dulci şi smochine. Cu timpul, aerul de la Hunedoara va deveni renumit în lume. Nu se găseşte în întreg imperiul (neexcluzând nici Gräfenbergul) aer atât de curat ca aici la Hunedoara”, relata Arányi Lajos în cartea „Vajda-Hunyad vára,1452.1681.1866.,szóban és képben, Poszony, 1867”, potrivit traducerii prezentată pe pagina de Facebook „Hunedoara – istorie, cultură, turism”.
Heleşteul, dispărut în prezent a fost înfăţişat în mai multe ilustraţii din secolul al XIX-lea. Sub podul Castelului Corvinilor, pe malul pârâului Zlaşti, a fost înfiinţată în acele vremuri şi o moară de apă ale cărei ruine pot fi văzute în prezent. În ce priveşte izvorul termal, locul acestuia nu a fost identificat cu exactitate în prezent, dar s-ar putea afla în apropiere de vărsarea pârâului Zlaşti în Cerna, în vecinătatea bisericii reformate de lângă castel.
FOTO: Castelul în 1842, de Augustin Francois Lemaitre
comentarii