Se împlinesc, pe 2 septembrie, 75 de ani de la Sfințirea Biserici Ortodoxe „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Orăștie
Istoricul Biserici ortodoxe „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”
Ținutul Orăștiei, picior de plai ardelenesc, a cunoscut din cele mai vechi timpuri o puternică viață spirituală creștină. Continuitatea și statornicia ortodoxiei pe aceste meleaguri trebuie asociată și cu preocupările anumitor comunități de a-și construi lăcașuri de cult pe măsura nevoilor spirituale ivite.
Având în vedere dorința românilor ortodocși din oraș, Pr. Prot. Ioan Moța, împreună cu edilii și locuitorii urbei, încep în anul 1936 construcția unei monumentale biserici în centrul orașului. Terenul ales pentru construcție a fost Piața Maria, unde în anul 1926 se ridica statuia Regelui Ferdinand I. Ca anul 1936 pe acest loc să înceapă construcția efectivă, terenul fiind cedat spre folosința cultului Ortodox de la edili acelui timp.
#gallery-1{margin:auto}#gallery-1 .gallery-item{float:left;margin-top:10px;text-align:center;width:50%}#gallery-1 img{border:2px solid #cfcfcf}#gallery-1 .gallery-caption{margin-left:0}
Locul unde a fot ridicată actualul lăcaș de cult Ortodox
Lucrările au durat până în anul 1943, iar la contribuția bănească a credincioșilor s-au adăugat ajutoare primite de la Societatea „Mică” din Brad, Liceul „Aurel Vlaicu”, Regimentul Infanterie, însă cel mai însemnat sprijin a venit din partea „Băncii Ardeleana” din localitate, dar și din partea Băncii Naționale.
Ca o picanterie, menționăm că părintele Ioan Moța este tatăl celebrului legionar Ion Moța, recunoscut în istorie din postura de „mâna dreaptă” a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu. Nu mai puțin de 13 cuiburi de legionari și-au muncind la înălțarea mărețului lăcaș din Orăștie, sfințirea ei făcându-se în anul 1945, în prezența lui Petru Groza șefului guvernului comunist de la acea vreme.â
De-a lungul timpului, a avut nevoie de restaurare, în special la nivelul acoperișului care, din pricina de-gradării a trebuit înlocuit. Tocmai în perioada în care comuniștii demolau biserici, biserica orăștiană a beneficiat de un ajutor nesperat,, din partea unor legionari rămași anonimi. În lipsa de bani, ei au donat totuși materialele necesare consolidării acoperișului, acesta fiind inițial din țiglă. Era vorba de tablă din cupru. Ea a fost folosită pentru înlocuirea acoperișului foarte mare, dar însemnătatea donației s-a lăsat descoperită abia după trecerea anilor. Din pricina precipitaților, cuprul s-a oxidat, iar culoarea acoperișului s-a transformat din maro în… verde. În perioada de dinainte de ’89, dar și recent (vezi mandatele lui V. Blaga), au fost multiple în-cercările de ascundere culorii verzi, ce apărea în timp de la oxidarea tablei de cupru de la acoperiș, încercări sortite eșecului. Astăzi se poate observa maroul părților acoperite cu tablă zincată și verdele acoperișului din cupru de la turn și cupolă.
Biserica este unicat în arhitectura bisericească, fiind o combinație de mai multe stiluri arhitectonice (romanic, gotic, bizantin) . Este unică și prin faptul că, spre deosebire de celelalte lăcașuri de cult construite în stil predominant bizantin, are un singur turn (de factură gotică). Se spune că, din punct de vedere arhitectonic, biserica orăștiană ar semăna cu catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol.
Fiind construită după planurile arh. George Cristinel (care alături de Constantin a realizat planurile Mausoleului de la Mărășești ), lucrarea fiind realizată de Casă de Construcții „Întreprinderile Tehnice Tiberiu Eremia” din București. Piatra de temelie și hrisovul comemorativ au fost așezate în luna august a anului 1936. Materialele folosite au fost cărămidă refractara de la Sântimbru (jud. Alba) și beton armat, iar tencuiala este executată în terasit.
PICTURA de factură neobizantină, fiind realizată în tehnica fresca, între anii 1940 – 1942 de către pictorul Dimitrie Belisare din București. Pictura din pridvor și din pronaos a fost refăcută între anii 2000 – 2001 de către domnul Ioan Predut din Orăștie, tot în stil neobizantin. Sculptorul Anghel Dima din București a realizat iconostasul, candelabrul și scaunele, între 1940 – 1942. Au fost realizate din lemn de tei alb, nuc și paltin, iar candelabrul este din lemn de tei alb și fier forjat. Poleirea iconostasului și a candelabrului cu slagmetal s-a făcut de poleitorul Dimitrie Rădulescu.
SCULPTURA de sculptorul Anghel Dima din Bucureşti a realizat iconostasul, candelabrul şi scaunele, între 1940-1942. Au fost executate în lemn de tei alb, nuc şi paltin, iar candelabrul este din lemn de tei alb şi fier forjat. Poleirea iconostasului şi a candelabrului cu şlagmetal s-a făcut de către poleitorul Dimitrie Rădulescu.
CLOPOTELE în număr de cinci, au fost turnate în bronz la turnătoria de clopote din Sibiu, de către Frantz Cauntz în anul 1938, însă ele au fost aduse la Orăştie de abia în anul 1945 când a fost sfinţită biserica. iar valoarea lor a fost, la valuta anului 1939, de 575000 lei. Pe lângă cele două clopote, biserica mai este înzestrată și cu două toace, una de lemn și cealaltă, mai mică, de fier.
SFINȚIREA s-a făcut la 2 sept. 1945 de către I. P. S. Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului, înconjurat de un sobor de 32 de preoți. La Sfințirea locașului a participat și primul șef al guvernului comunist, dr. Petru Groza, dar și viitorul premier comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, însoțit de Petre Constantinescu-Iași. Au mai participat reprezentanți ai presei din America, Turcia, Egipt. Costul total al Bisericii s-a ridicat la 12 milioane lei.
Dan Orghici
comentarii