Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului în mediul online, o altă prezentare a Publicațiilor Cercetătorilor Științifici din cadrul instituției muzeale.
Povestea științifică a Cetății Deva
Cetatea Deva. 750 de ani de la prima atestare documentară, (editor Ionuț-Cosmin Codrea),Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2019
„Momentul împlinirii a 750 de ani de la atestarea documentară a fortificației de la Deva a fost evidențiat și prin publicarea, de către Muzeul Civilizației Dacice și Romane, a volumului menționat, la care pe lângă editor au mai contribuit cu text, fotografii, concepție grafică etc. și Cristina Bodó, Daniela Marcu Istrate, Călin Șuteu și Marius Gheorghe Barbu. Este practic o istorie a unui monument emblematic pentru istoria Transilvaniei.
„Reședință a voievozilor, apoi a principilor ardeleni, zidurile ei au fost adăpost sau închisoare pentru importante personalități politice, militare, culturale sau religioase” (p. 2). Atestată în anul 1269, Cetatea Deva a fost, practic, punctul din care se supravegheau drumurile strategice (pe uscat și pe apa Mureșului) dintre Transilvania și Banat.
Volumul, lângă o scurtă Introducere și o Bibliografie absolut necesară, este structurat pe capitole care redau evenimentele din anii reprezentativi. Astfel că 1269 nu putea să lipsească și deschide povestea. Invazia tătară din 1240-1241 a condus la o politică de creștere a numărului de fortificații moderne în Transilvania, numărul lor situându-se undeva în jurul cifrei de 150. „Cetatea Deva se încadrează bine în tipologia acestor fortificații, ce aparțin celei de-a doua jumătăți a secolului al XIII-lea, construite pe culmi înalte, greu accesibile” (p. 5). Pentru cei interesați cartea editată de Ionuț-Cosmin Codrea conține informațiile esențiale și edificatoare.
Urmează capitole precum 1307 (în care se povestește despre contextul în care coroana Sf. Ștefan a ajuns în cetate. Există în volum și multe sutdii de caz care sunt complementare textului propriu-zis și epocilor prin care cetatea a trecut), 1453 (când pe 30 ianuarie regele Ladislau al V-lea Postumul emite actul de donație către Iancu de Hunedoara), 1551 (când la 1 iunie „cu sprijinul episcopului Martinuzzi, trupele austriece, conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo, au intrat în Transilvania”), 1579 (când pe 15 noiembrie moare în acest loc Francisc David, întemeietorul Bisericii Unitariene), 1640 (dată legată de vânzarea domeniului de către Maria Szechy către principele Gheorghe Rákoczi I), 1686 (anul în care habsburgii ocupă „12 fortificații, printre care și cea a Devei”), 1752 (când se execută reparații la fortificație), 1817 (legat de starea de degradare a cetății). 1849 (momentul în care depozitul de muniție a sărit în aer, pe 13 august), 1893 (cumpărarea de către Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara a cetății, pe 17 iulie), dar și 2008 și 2013 (cu precizări referitoare la cercetările arheologice absolut necesare în vederea restaurării monumentului).
Ultimul capitol, intitulat 2019, este cel dedicat aniversării a 750 de ani de la prima atestare documentară precum și expoziției cu același titlu care a fost organizată de către Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva” relatează dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva
comentarii