ÎN SPATELE VITRINEI. PIESE RESTAURATE LA MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE DIN DEVA, PREZENTATE ONLINE

25 total views
, 5 views today

Muzeul Civilizației Dacice și Romane (MCDR) din Deva  prezintă online o serie de piese restaurate de către specialiștii Laboratorului de Restaurare, Investigaţii, Conservare.

Drumul anevoios al obiectelor descoperite pe şantierele arheologice trece şi prin Laboratorul de Restaurare – Investigaţii, unde sunt cercetate din punct de vedere fizico-chimic, în vederea stabilirii deteriorărilor, cauzelor, factorilor de degradare şi a metodologiei de restaurare. Restauratorul trebuie să înţeleagă un întreg context istoric, social, economic şi artistic pentru a aduce bunul cultural la o stare şi un aspect cât mai apropiat de funcţia originală a acestuia, pentru a oferi specialiştilor informaţiile istorice necesare în încercarea de a reconstitui viaţa unei comunităţi.

Restaurarea este profesia care îngemănează ştiinţa şi arta. Orice expoziţie de restaurare este o oportunitate extraordinară de dezvăluire a mecanismului care se desfășoară „în spatele vitrinei”. Fără conservarea și restaurarea obiectelor de patrimoniu nu ar fi posibilă salvarea, păstrarea și expunerea acestora. Restaurarea bunurilor culturale se înscrie în sfera mai largă a activităţii generale de ocrotire a patrimoniului, ea realizându-se prin complicate procese de intervenţie întotdeauna individualizate pe fiecare obiect in parte.

Restauratorul este cel care în fiecare moment al activităţii sale rămâne conştient de faptul că de el depinde păstrarea unei opere pe care înaintaşii lui au zămislit-o, uneori chiar cu câteva mii de ani înaintea vieții sale. Este cel care descoperă, pas cu pas, povestea unei piese patrimoniale unice. Trăiește apoi, etapă cu etapă, fiecare moment al readucerii la viață al acelei piese. Ştiinţa restaurării şi conservării impune reguli stricte, legi şi structuri, dar nu în ultimul rând cunoaşterea altor discipline – fizica, chimia, biologia – ce stau la baza diagnosticării stării de conservare a piesei şi a procesului tehnologic de restaurare.

Diversitatea formelor de degradare a obiectelor complică foarte mult demersurile făcute pentru restaurarea lor pentru că o infinitate de forme de deteriorare presupune o aproape tot atât de mare infinitate de modalităţi de abordare practică, fiecare obiect având propriile sale probleme şi deci intervenţii specifice clar documentate.

Actul de restaurare nu-şi propune să creeze un bun cultural nou, el trebuie să aducă bunul cultural mobil la o stare şi un aspect cât mai apropiat de funcţia iniţială a acestuia, pentru a oferi specialiştilor informaţiile istorice necesare în încercarea de a reconstitui viaţa unei comunităţi şi de a aduce “în lumina vitrinei” obiectul admirat de publicul larg, dezvăluind astfel din “secretele” ascunse în spatele muncii de restaurare.

Deschiderea unei expoziţii de restaurare constituie însă o mare surpriză pentru public şi o mare emoţie pentru specialişti. Sunt puţine momentele în care ni se dezvăluie ceea ce se întâmplă în culisele unei expoziţii, cu mult înainte de ridicarea cortinei şi aprinderea reflectoarelor. Deseori se admiră exponatele, fără a se bănui, măcar, munca deosebită a restauratorilor și conservatorilor pentru salvarea şi prezervarea obiectelor muzeale, relatează specialiștii din cadrul  Laboratorului de Restaurare, Investigaţii, Conservare al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Aceste exponate pot fi admirate virtual pe pagina de Facebook a instituției culturale și pe site-ul muzeului: www.mcdr.ro.