Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, propune publicului, o nouă prezentare din patrimoniul său istoric, în cadrul PROIECTULUI EXPONATUL LUNII, luna iunie 2020.
Exponatul lunii iunie 2020 este un tablou reprezentând natura statică “Ghiveci cu flori”, realizat de Francisc Șirato.
<<Lucrarea “Ghiveci cu flori” semnată Francisc Şirato, face parte din Colecţia de Artă Plastică a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 41704). Este pictată în ulei pe carton, are dimensiunile de 41,5 cm x 54 cm şi prezintă pe stratul pictural, în partea dreaptă, inferioară, semnătura lizibilă a artistului „Şirato”.
Fire meditativă, Francisc Şirato a creat un studiu de natură statică, asupra căruia s-a înclinat nu de puţine ori de-a lungul carierei sale creatoare. Acest tablou prezintă un exerciţiu cromatic în tonuri de galben, ocru, umbră naturală şi umbră arsă, siena arsă şi verde crom, prin care acoperă suprafaţa cartonului. Culorile sunt pale, luminoase, se întrepătrund şi vibrează de sensibilitate creatoare, se topesc în planul static şi spontan al scenei de interior. Contururile obiectelor nu sunt clare şi strict delimitate, se contopesc unele într-altele.
Natura statică prezintă o compoziţie închisă pe un fundal tratat în griuri colorate, formată din patru vase plasate pe o suprafaţă plană – pictată în tuşe de umbră arsă. Central, este plasat un ghiveci cu flori galbene de lalele, înconjurat de celelalte vase mai mari de ceramică, ce par a adăposti pene sau pensulele artistului. Pensulaţia pe orizontală, sau înclinată oblic, este îndrăzneaţă, apăsată, foarte expresivă, emană zbucium interior şi suferinţă. Iar florile discret colorate, nuanţele sobre şi modestia subiectului denotă o stranietate aparte şi o copleşitoare stare de tristeţe. Încremenirea obiectelor în spaţiul real, limbajul cromatic auster şi conceptul static, picturalitatea condensată a tuşelor vizibile de culoare atrag atenţia asupra stării de nelinişte a pictorului, în momentele sale creatoare de frumos.
Francisc Şirato: repere biografice
Francisc Şirato s-a născut la Craiova pe data de 13 august 1877, într-o familie de muncitori francezi, stabiliți inițial în Banat. Un entuziast al desenului a studiat litografia la Institutul Grafic din Craiova, apoi s-a specializat într-un atelier de litografie de la Düsseldorf, în Germania. Întors în ţară, pasionat fiind de pictură, grafică, ilustraţie şi desen, s-a înscris şi a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Temperamental şi critic, Şirato a fost un recunoscut ilustrator, remarcându-se prin spiritul critic şi umoristic, prin pamflet adresat clasei politice a vremii, desfăşurându-şi activitatea publicistică la revistele satirice „Cronica” şi „Furnica”. În 1917 este numit în funcţia de secretar-contabil la Muzeul de artă naţională, iar în 1921 organizează prima expoziţie personală la Bucureşti.
Artistul a lucrat în stil impresionist, a subliniat faptul că tehnica este subordonata conceptului; iubitor de oameni, creaţia sa este strâns legată de aspectele realităţii cotidiene, iar tratarea cu suflet a subiectelor şi a conceptelor plastice a lăsat o puternică amprentă personală asupra operelor sale. De o sensibilitate aparte, creaţia sa picturală reuneşte portrete: Fetiţă în rochie albastră, Fată lucrând filet, Autoportret, Femeie în bluză roşie, La oglindă, Bucovineanca, Saltimbancii, Cap de copil, Portret de femeie; compoziţii şi peisaje fascinante prin transluciditatea coloristică: Stradă din Balcic după ploaie, Peisaj la Techirghiol, Peisaj dobrogean, Dealul alb, Timp noros la Balcic, Geamie; naturi statice: Trandafiri roşii şi roz, Cârciumărese, Flori în ulcică verde, Gălbenele, Petunii şi regina nopţii, Vas cu flori, Lalele. A participat cu lucrări la majoritatea Saloanelor oficiale, la expoziţii organizate de Tinerimea artistică şi Arta română. Potrivnic ideilor progresiste ale epocii a fost preocupat în a reda viaţa satului românesc şi a omului care suferă şi munceşte: Întoarcerea de la târg, Vânzătorul de covoare, Întâlnirea. Împreună cu Nicolae Tonitza, Oscar Han şi Ştefan Dumitrescu, în anul 1925, pune bazele Grupului celor patru în cadrul căruia va expune periodic. În anul 1933 primeşte titulatura de profesor la catedra de desen şi pictură de la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, iar doi ani mai târziu primeşte medalia de aur la Expoziţia de artă românească de la Bruxelles. Apoi, în anul 1937, când participă la Expoziţia internaţională de arte şi tehnici de la Paris i se acordă medalia de aur şi publică monografia Nicolae Grigorescu. Iar la Expoziţia internaţională de la New York, din 1939, este premiat cu medalia de bronz. Bătrâneţea şi boala îl obligă să se retragă în atelierul său de la marginea Bucureştiului, unde a continuat să lucreze, fiind prezent în presa artistică până în 1947 când a vernisat o expoziţie personală la Căminul Artei. Personalitate marcantă a artei româneşti din perioada interbelică, Francisc Şirato se stinge din viaţă la 4 august 1953>>, relatează Dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția de Istorie și Artă, a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.
Bibliografie:
Petru Comarnescu, Monografia „Şirato”, 1944.
Vasile Drăguţ, Francisc Şirato, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956.
Vasile Florea, Gheorghe Székely, Dicţionar universal de artă plastică, Bucureşti-Chişinău, Litera Internaţional, 2011.
Mihai Ispir, Francisc Şirato, Bucureşti, 1979.
Francisc Şirato, Încercări critice, Cuvânt înainte de Petru Comarnescu, Bucureşti, 1967.
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva
Leave a Reply