MONUMENTELE CELEBRE ALE JUDEȚULUI HUNEDOARA (2) – SARMIZEGETUSA REGIA

Descrierea conform Listei Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, 2015, poziția 59: „cod HD-I-s-A-03190, Situl arheologic Sarmizegetusa, punct Dealul Grădiştii, sat GRĂDIȘTEA DE MUNTE; comuna ORĂȘTIOARA DE SUS; Dealul Grădiștii. Aceasta este descrierea generală a sitului, pentru că următoarele cinci poziții din LMI menționează, în ordine: o „Așezare” („Dealul Grădiştii, pe un picior al Muncelului, la peste 1.000 m altitudine” – epoca romană); câteva „Hambare” („Dealul Grădiştii, pe un picior al Muncelului, la peste 1.000 m altitudine” – epoca romană); „Zona sacră” (Dealul Grădiștii – epoca geto-dacică); „Așezare dacică Sarmizegetusa” („Dealul Grădiştii, pe un picior al Muncelului, la peste 1.000 m altitudine” – epoca dacică) și „Cetatea Sarmizegetusa” („Dealul Grădiştii, pe un picior al Muncelului, la peste 1.000 m altitudine” – Latene, Cultura dacică).

…„Sarmizegetusa nu și-a spus ultimul cuvânt”…

Sunt conștient de faptul că datele expuse anterior țin mai mult de registrul științific decât de o popularizare a monumentului. Dar părerea mea este că acest sit nu mai are nevoie de popularizare: practic este emblema județului Hunedoara și se află se decenii bune în preferințele turiștilor români și nu numai.

Capitală a regatului dac, cetatea este inclusă pe lista UNESCO, iar discuțiile, disputele și descrierile din ultimii ani, abordate în mass-media și în societate în general, au făcut-o și mai vizibilă, chiar dacă nu întotdeauna în sensul cel mai idilic posibil. Am constat de-a lungul timpului că Sarmizegetusa Regia este văzută din perspective ce pot ajunge la extreme. Unii rămân extaziați în preajma monumentelor, alții întreabă cu glas cât mai strident:„Ceee? Numai atâta? Niște pietre?”… Iar de multe ori textele conținând impresii personale sunt atât de poetice încât, dacă ești sensibil, mai că îți vine să plângi.

„Printre arbori cu vârste venerabile se ascund nebănuite comori de cultură și civilizație. Acolo, chiar în inima Munților Șureanu, unde glasul vântului se aude însoțit parcă de șuieratul loviturilor de spadă și de zgomotul de ciomege se găsesc urmele unui falnic oraș antic” (Monumente UNESCO din România, Baia Mare, 2008, p. 229). Volumul a fost prefațat de Nicolae Manolescu, „Ambasadorul României pe lângă UNESCO), care precizează că această carte „este nu numai o remarcabilă operă de artă, dar și, dată fiind acuratețea profesională, atât a imaginilor, cât și a informației, un mijloc eficace, strălucitor și convingător de promovare a patrimoniului cultural românesc în lume” (p. 3).

Nu putem reda în cadrul acestui material toate descrierile despre Sarmizegetusa Regia. O să încercăm o micro sinteză de citate despre capitala Daciei preromane. „Sarmizegetusa nu și-a spus ultimul cuvânt”, afirmau (Constantin și Hadrian Daicoviciu (în Sarmizegetusa. Cetățile și așezările dacice din Munții Orăștiei, București, 1962, p. 39). „Capitala Daciei, Sarmizegetusa, are trei elemente componente distincte: întinsa așezare civilă, locuințele pe terasele etajate ale masivului, cetatea propriu-zisă și zona monumentelor religioase. Mare centru meșteșugăresc și comercial, în același timp capitala politică și cultural-religioasă a statului dac… Sarmizegetusa … prin sistematizare și prin numărul populației se dovedește a fi atins în antichitate stadiul de dezvoltare al unui oraș în deplinul înțeles al cuvântului” (H. Daicoviciu, Ș. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăți și așezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, București, 1989, p. 230).

Ruinele Sarmizegetusei sunt situate pe Dealul Grădiștii, „la 17 km sud de satul Costești și la 7 km de centrul satului Grădiștea de Munte, la confluența pâraielor Valea Albă și Valea Godeanului… Toate terasele pe care se ridică construcțiile civile sunt antropogene, dar numai terasele din zona sacră sunt susținute și protejate de ziduri puternice ridicate în tehnica murus dacicus” (Eugen Pescaru, Adriana Rusu-Pescaru, Cetățile dacice din Munții Șureanu / The Dacian Fortress of Sureanu Mountains, Cluj-Napoca, 2009, p. 25).

„Istoria Sarmizegetusei Regia începe, conform datelor arheologice existente, pe la mijlocul secolului I. Î.Hr. și nu se va încheia atâta timp cât vor exista oameni pentru care ruinele sale să aibă o semnificație” (Aurora Pețan, Sarmizegetusa Regia. 1. Redescoperirea cetății, Alun, 2018, p. 17). „Pe parcursul secolului al XIX-lea, Grădiştea de Munte s-a aflat în atenţia cărturarilor şi a colecţionarilor de antichităţi. Unii dintre ei au şi săpat în diferite puncte ale aşezării antice. Primele săpături sistematice au debutat după primul război mondial, în 1922-1924, când profesorul clujean D. M. Teodorescu a investigat fortificaţia şi templul mare circular. În anul 1950 a demarat proiectul de cercetare arheologică de amploare a sitului, sub conducerea profesorului Constantin Daicoviciu. De atunci şi până în prezent au fost scoase la lumină elemente de fortificare, edificii de cult, ateliere metalurgice, instalaţii de captare şi de distribuţie a apei, locuinţe şi anexe ale lor” (Sarmizegetusa Regia. Istoricul cercetărilor, cetati-dacice.ro, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei).

Daniel I. Iancu