Sintagma „Grupul de la Cluj” a speriat acum 20 de ani pe multă lume. În cârca „Grupului” compus din 3 oameni: Ioan Rus, Vasile Pușcaș și Vasile Dâncu, au fost așezate de bârfologia urbană multe legende.
O simplă expresie a făcut să le tremure chiloții multora din servicii, multor politicieni, ca și cum acești trei oameni ar fi condus România. Ca și cum ar conduce-o încă. Fals! Acești oameni nu au condus niciodată România, dar au influențat-o destul de mult în devenirea ei în bine și în rău. Ca să fiu mai clar, în bine a influențat-o mai mereu Vasile Pușcaș, în bine și în rău, după toanele de moment, Ioan Rus și Vasile Dâncu.
Nu mai există Grupul de la Cluj! Dar a existat. A existat o perioadă, în care niște tineri puțin peste 40 de ani, trei la număr, intrau într-una dintre cele mai interesante și solide guvernări din istoria post-decembristă a României. Și, cum să nu se nască legende când toți trei au avut mandate impecabile în acel guvern și toți trei erau din Cluj!
Vasile Dâncu a avut un portofoliu foarte bun la Ministerul Informațiilor Publice și viziunii lui îi datorăm multe, inclusiv legea accesului la informații cu caracter public.
Lui Ioan Rus îi datorăm reforma Ministerului de Interne, redarea demnității polițiștilor și jandarmilor, implementarea unor măsuri de modernizare a securității statului care ne-au dus foarte sus înm comparație cu țările din estul Europei.
Lui Vasile Pușcaș însă îi datorăm poate cel mai mult noi, ca țară, deși 99% dintre oameni nu își mai aduc aminte de el. Îi datorăm faptul că suntem astăzi în Uniunea Europeană, fiindcă el a fost cel care a negociat toate capitolelel aderării României.
O să revin la Pușcaș imediat, dar dați-mi voie să revin la Grupul de la Cluj. Fiindcă el a existat. După ieșirea de la guvernare și eșecul lui Adrian Năstase, după victoria șocantă și gigantică a lui Traian Băsescu, PSD era în degringoladă. Atunci s-a născut cu adevărat Grupul de la Cluj, ca Idee. O idee de think tank, un grup care bâzâia în PSD despre reformă și care, încetul cu încetul, a început să se afirme ca un proiect politic în interiorul celui mai mare partid politic din România.
Despre ce vorbește Liviu Alexa astăzi, cerând reformă în PSD? Despre aceleasi lucruri vorbeau și ei, cei trei din Grupul de la Cluj, acum 13 ani. Vorbeau despre înnoirea partidului, despre despărțirea de comunism, despre politici sociale, despre minimizarea influenței unor baroni precum Mazăre sau Vanghelie, despre o politică calibrată la nevoile regionale ale fiecărei entități istorice.
Dacă au trecut 13 ani și Liviu Alexa încă vorbește despre reformă, înseamnă că PSD nu s-a reformat și asta e cu adevărat trist.
Suntem parcă într-o rotiță cu hamsteri, învârtindu-ne ciclic într-o viteză amețitoare, dar stând practic pe loc.
Să lăsăm nostalgiile de coafor și să vă spun ce s-a întâmplat cu adevărat cu Grupul de la Cluj!
Cu timpul, după ieșirea de la guvernare, și Ioan Rus, și Vasile Dâncu au fost loviți de un virus mai ciudat decât coronavirus: li s-a umflat capul.
În iulie 2007, în loc să îl susțină pe prietenul și colegul lor din Grupul de la Cluj, Vasile Pușcaș, să deschidă lista la europarlamentare, un gest normal, având în vedere anvergura și realizările lui Pușcaș, Rus și Dâncu au ales să facă un pas în spate și să pună batista pe țambal fără să îl preseze pe Geoană să înțeleagă importanța nominalizării. De ce era important să fi deschis Pușcaș lista? Pentru că, deși în opoziție ca partid, mă refer la PSD, Pușcaș ar fi fost agreat chiar de Traian Băsescu pentru un post de comisar european. În fapt, Băsescu, în urma vizitei făcute la Consiliul European de la Bruxelles în decembrie 2004, recunoscuse competențele și expertiza lui Pușcaș, văzuse de-a lungul mandatului său cât de apreciat este clujeanul acolo, ba chiar îi propusese să fie ministru al Integrării Europene, ofertă declinată din fairplay politic de Pușcaș.
Vasile Pușcaș se aștepta ca vorbele tari spuse de Dâncu și Rus, fiindcă Pușcaș e o fire mai discretă, vorbele lor despre reformă, implicare și schimbare să se concretizeze și într-o anumită fermitate a susținerii candidaturii sale pe primul loc la europarlamentare. Nu a fost să fie așa! Ciudos, invidios și lipsit de viziune, Mircea Geoană l-a pus pe locul patru pe Pușcaș, iar acesta s-a retras înainte de crearea listelor, acuzând lipsa de viziune europeană a PSD.
Nu era pentru prima oară când Grupul de la Cluj îl „curentase” pe Pușcaș, prin neimplicare. Cu un an înainte, deputatul Vasile Pușcaș înaintase o inițiativă legislativă privind organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. Pușcaș voia reformarea clasei politice ținând cont de principiile comune ale Uniunii Europene, dorind un sistem de scrutin cu reprezentare proporțională pe vot preferențial. Dar, PSD nu era pregătit precum Vasile Pușcaș să facă politică mare, adevărată, europeană, ci politică de bambilici, cu largul concurs al grupului parlamentar PSD, unde Grupul de la Cluj, adică Dâncu și Rus, nu s-a implicat să tragă sfori, i-a demolat lui Pușcaș inițiativa.
Renunțarea la candidatura pentru europarlamentare a lui Pușcaș a însemnat și distrugerea Grupului de la Cluj, dar și plecarea sa din PSD.
Și acum vă spun sigur că el a fost cheagul acestui grup. În absența lui, vă rog să nu mai vorbiți despre Grupul de la Cluj. El nu mai există din 2008, mai există doi oameni, în persoana profesorului Vasile Dâncu și a profesorului Ioan Rus, măcinați de orgolii și avizi de jocuri politice.
Dar cine este acest profesor Vasile Pușcaș, ale cărui realizări, cărți, influențe și eforturi pentru România fac să pălească CV-urile lui Ioan Rus și Vasile Dâncu? Puțini îl știu. E o persoană elegantă, discretă, eficientă. Să nu credeți că, alstfel descris de mine, e vreu un pămpălău. Nu e. Însă Pușcaș vorbește mai rar. Pentru că este atât de discret, Pușcaș nu a reacționat nici când s-au făcut dezvăluiri despre el că ar fi fost sursa Securității, nici când s-a spus că ar fi fost acoperit al serviciului de spionaj american sau fost ofițer DIE, inclusiv în presa locală clujeană.
Pușcaș a apărut foarte rar la teveu în ultimii 20 de ani.
Fără pretenția de a acoperi toate realizările sale și fără intenția de a părea o limbă în fund, dați-mi voie să vă spun, pe scurt, câteva lucruri despre acest „băiat”: Pușcaș este un cadru didactic universitar sadea, care din 79 până în 95 a urcat toate treptele ierarhiei universitare. În 91 și-a luat doctoratul în istorie la UBB, an în care pleacă în misiune diplomatică la New York, conducând Centrul Cultural Român de acolo. Erau ani grei pentru România, în care se luau împrumuturi de 20 de milioane de euro pentru toată țara, adică exact atât cât aruncă acum într-un an Emil Boc pe subvenții la gigacalorie și pensionari.
De aceea, a fost foarte important momentul în care diplomatul român Vasile Pușcaș a negociat reacordarea de către SUA pentru România a Clauzei Națiunii Celei mai Favorizate, care cuprindea mari beneficii economice pentru țara noastră, credite cu dobânzi mici, acces la tehnologii avansate.
Apoi, v-am spus deja, Vasile Pușcaș, în calitate de negociator-șef al României cu Uniunea Europeană, a închis toate capitolele de negociere a Consiliului European de la Bruxelles, într-un timp record. Pe baza muncii lui Pușcaș făcute pentru țară, Băsescu și Tăriceanu au semnat în 2005 Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană.
Tu, române, lui Pușcaș trebuie să îi mulțumești în fiecare zi că nu mai stai în vămi coclite cu zilele, că circuli liber în lume, că beneficiezi de legislație modernă și că nu mai mori de foame!
Anul 2008 înseamnă plecarea lui Vasile Pușcaș atât din politica mare, cât și din Grupul de la Cluj. PSD nu a mai avut nevoie de el, de relațiile lui incredibile în întreaga lume, România nu a mai avut nevoie de el, însă să nu credeți că Vasile Pușcaș a rămas pe drumuri! Din contra!
Banca Transilvania l-a cooptat instantaneu în Consiliul său de administrație, din care face parte și astăzi. Iar expertiza lui Pușcaș în relaționarea cu instituțiile financiare europene și-a făcut simțită prezența. Și datorită lui Vasile Pușcaș, Banca Transilvania a ajuns locul I în România!
Plecarea lui Vasile Pușcaș din Grupul de la Cluj a avut consecințe imediate pentru politica clujeană și pentru felul în care politicienii Vasile Dâncu și Ioan Rus au continuat să facă politică la nivel național.
În tenebrele internetului, am găsit singurul interviu pe care Vasile Pușcaș l-a dat la acel moment despre ce i se întâmplase, un interviu cât o răbufnire în care, pentru prima oară, îl văd pe profesorul Pușcaș ferm, dar puțin iritat. În interviu e deranjat de inconsecvența lui Dâncu și Rus, dar, să remarcați că totuși, deși trădat, Pușcaș tot elegant rămâne!
Se afla la Trieste când a fost sunat de Vasile Dâncu, care l-a informat că, împreună cu Ioan Rus, nu vor candida. Acolo a fost punctul cheie când Pușcaș a ales să meargă pe un drum diferit. O să vă lăsăm să savurați acest giuvaier video, cu precizarea că interviul a fost luat de Maria Sângeorzan, una dintre cele mai bune jurnaliste de interviu din Cluj, care dezvolta la acea vreme, acum 12 ani, un proiect pe nume TV Net.
Ce s-a întâmplat din momentul acelui interviu și până azi? Vă reamintim noi. Vasile Dâncu și Ioan Rus, care criticau înainte baronii locali și apetența pentru funcții a celor din PSD-ul anului 2008, au ajuns să bată palma exact cu tabăra pe care o înjurau.
Au primit funcții importante și și-au numit oameni în posturi cheie în guvernele din ultimii 13 ani. Au devenit apropiați de fiecare dintre președinții de atunci ai PSD, adică de Geoană, de Ponta, de Dragnea, de Dăncilă, smântânindu-i fie de contracte, fie de posturi, după care, când acestora li s-a părut că Dâncu și Rus sar calul și le-au mai pus câte-o frână, aceștia s-au îndepărtat imediat. Dintr-o dată, „pretenii” Geoană, Ponta, Dragnea, Dăncilă au devenit „proști, imbecili, nepricepuți”.
Grupul de la Cluj nu mai există. Ar fi putut exista. Ar fi putut fi acea mână de ajutor ardelenească pentru transformarea radicală a PSD. După plecarea lui Pușcaș, Grupul de la Cluj a devenit un soi de trompetă, cum bine spunea Ion Iliescu despre cei doi rămași în grup: „niște teoreticeni”, „niște trâmbițași”.
Din 2008 și până astăzi, filiala PSD Cluj aflată sub tutela directă sasu indirectă a lui Ioan Rus și Vasile Dâncu, a rămas consecventă în ratarea ei, pierzând alegerile ciclu după ciclu electoral.
Iata transcriptul interviului luat lui Puscas acum 12 ani de Maria Sangeorzan:
Reporter: Cum a fost invitația, telefonică sau față în față?
Vasile Pușcaș: Telefonic și am fost la ei la o cafea!
Reporter: Cum a decurs?
Vasile Pușcaș: Foarte bine, au zis că, uite, noi vrem să facem chestia asta și le-am spus: eu am (neinteligibil) față de presă și față de lume! Eu am spus când am venit din (neinteligibil) că îmi trebuie două săptămâni să stau de vorbă, să văd ce a fost aici, ce perspective, ce strategie, mai ales, are noua conducere, că nu am fost nici la municipiu la conferință și nici la județ la conferință și, deci, nu știu ce gândesc oamenii. Ca viziune, vreau să spun. Și mi-am luat distanța aceasta cronologică, să îmi fac propriile mele analize. Fiindcă decizia este individuală, nu este o decizie…
Reporter: E individuală, dar este celebrul Grup de la Cluj care este (ininteligibil), care însemna Dâncu, Pușcaș și Rus.
Vasile Pușcaș: Asta depinde când, cum o luai. Depinde când, cum o luai. Toată treaba… spune-mi, care a fost atitudinea Grupului de la Cluj când am decis să nu mai candidez pentru Parlamentul European?
Reporter: Politica struțului! No comment.
Vasile Pușcaș: Păi, vezi?
Reporter: Da, a fost un moment atunci…
Vasile Pușcaș: Care a fost decizia? Nu, nu, nu! A fost declarația de sprijin, dar, apoi, că e bine și așa! A lui Remus Lăpușan și a lui Vușcan. Da, da! Că e bine și așa! Și, am spus, nu-i bine! Care a fost decizia, când eu am demisionat în primăvara lui 2007 pentru porcăria aia cu Referendumul? Da? Vasile a demisionat și el și, pe urmă, și-a retras demisia. Așa este? Eu am rămas. Deși m-au rugat… Ați spus că este vinovăție colectivă, asumați-vă vinovăția! Mai ales că au recunoscut că a fost o prostie ce au făcut. Da?
Reporter: Și ați fost, din capul locului, împotrivă.
Vasile Pușcaș: Am fost din capul locului împotrivă, sigur că da!
Reporter: Și, cum, de la liberali… Nini Săpunaru.
Vasile Pușcaș: În fine! Contează de la noi. În zona noastră.
Reporter: A, deci Grupul de la Cluj nu a avut o coeziune atât de puternică…
Vasile Pușcaș: Sigur că da! Grupul de la Cluj a fost pe anumite chestiuni de program. Da? Programul de reformă. Asta da! Dar nu cei trei. Cele 14 județe. Că, nu are nicio susținere dacă spui că reforma profundă a PSD este produsul Grupului de la Cluj. Grupul de la Cluj nu așa l-ați definit la începutul lui 2005? Ați zis că Grupul de la Cluj pentru că s-a desfășurat în Cluj, lângă Cluj. Dar erau din toate…
Reporter: Era și Banatul, era și…
Vasile Pușcaș: Erau cele 14 județe! Care nu a fost? Doar Brașovul nu a fost și Carașul nu a fost, din cele 16, câte sunt în Transilvania-Banat. De altfel, asta este o interpretare…
Reporter: Mai există sau nu Grupul de la Cluj? Asta este întrebarea!
Vasile Pușcaș: A existat sau nu a existat?
Reporter: A existat mitul „Grupul de la Cluj”.
Vasile Pușcaș: Asta e cu totul altceva!
Reporter: Grupul de la Cluj este sub o mare întrebare, a existat sau nu a existat? A existat o mișcare…
Vasile Pușcaș: A existat o mișcare de idei politice, sigur că da, au existat niște fruntași care au fost mai vocali în aceasta. În ce măsură au exprimat proiectul în sine sau așa, urmează să discutăm.
Reporter: În afară de domnul Vasile Dâncu, care, printr-o atitudine mai emancipată în raport permanent cu autoritatea de la București (neinteligibil), amprenta aceea de europenism, de social-democrația de la Cluj, a fost dată de Vasile Pușcaș. Cel puțin, o parte din media așa a perceput-o. Există o altă explicație pentru mondenitatea social-democrației din Cluj, promovată de grupul celor doi de la Cluj, de tandemul celor doi de la Cluj?
Vasile Pușcaș: Nu știu, cred că trebuie să discutați cu ei. Eu nu văd deloc o mondenitate. Ceea ce mi-a plăcut mie să fac este să construiesc proiecte, să dezvolt programe și să le și realizez. Dacă vorbim de ce am făcut în ultimii doi ani, să spunem, în materie de pregătirea autorităților publice pentru absobția fondurilor europene. Am organizat cu primari, cu experți, am adus consultanți, i-am adunat , am făcut lucruri concrete, ca lumea și ca locul acesta să se miște în sensul european. Deci nu e vorba de mondenitate, sunt chestiuni absolut concrete.
Reporter: De unde vine europenismul social-democrației din Cluj?
Vasile Pușcaș: Din aderența la social-democrație și nu la toate variantele socialistoide care se vehiculează în România și chiar în PSD.
Reporter: Deci, în raport cu Vanghelie, să zicem…
Vasile Pușcaș: În raport cu tot felul de idei narodniciste, socialistoide, tot felul de asemenea tendințe. Este vorba de social-democrație pe care, cel puțin, în proiectul acela pe care l-am lansat la începutul lui 2005 și care, subliniez, în 28 ianuarie 2005 a fost acceptat de Comitetul Executiv ca document de discuție în pregătire congresului din aprilie. Deci, a fost la baza pregătirii substanței congresului din aprilie 2005, deci nu a fost absolut un document discutat în sediul unei formațiuni sau a unui grup. A fost un document asumat de Partidul Social Democrat.
Reporter: Dintre liderii centrali ai PSD-ului, care a exprimat cel mai bine această social-democrație europeană? Mă gândesc la (ininteligibil), mă gândesc la Diaconescu…
Vasile Pușcaș: Chiar refuz să fac individualizări, atîta timp cât văd că la toate partidele, dar subliniez, la toate partidele tendința nu este spre europenitate, ci spre centralism democratic. Culmea este că, după 1 ianuarie 2007, s-a întărit așa-zisul postcomunism. Și se întărește centralismul. În loc să se meargă pe adevărata democrație, care înseamnă diversitate, care înseamnă proiecte concurențiale, care înseamnă competiție ș.a.m.d. Lucrurile astea le regăsiți în acel document de la începutul lui ianuarie 2005.
Reporter: Nu s-a clădit stilul centralismului democratic din cauza faptului că un anumit partid prezidențial, și mă refer la PDL, a devenit foarte puternic în această rețetă extrem de eficientă.
Vasile Pușcaș: S-a dovedit că nu este foarte eficient. Și din punctul de vedere al europenelor, și din punctul de vedere al localelor. Tendințele, repet, le găsim, din păcate, la toate partidele din România care, iată, după 1 ianuarie 2007, încă o dată spun, este strict părerea mea personală, înregistrează o involuție, nu o dezvoltarea a europenității. De aici au apărut, chiar au apărut aceste divergențe între cei care credeau în social-democrație și cei care mimează social-democrația.
Reporter: Clujul are sau nu are un potențial social-democrat?
Vasile Pușcaș: Are un potențial social-democrat enorm. Absolut enorm. Cu atât mai mult cu cât poate să fie, din punct de vedere doctrinar, cea mai coerentă exprimare, spre deosebire de celelalte care sunt pe piață. Iar, la nivel de țară, bazinul este absolut extraordinar de mare. Mă refer la bazinul electoral, care ar avea asemenea opțiuni. Depinde cum îi oferă alternativa și depinde cum aceste opțiuni sunt selectate.
Reporter: Revin cu întrebarea. Ce lider din București reprezintă cel mai bine interesele social-democrației (ininteligibil)? Acum Iliescu nu mai candidează, domnul de la 6, să nu mai pomenim de Vanghelie (ininteligibil). E nevoie de modele, e nevoie de…
Vasile Pușcaș: Dacă mă forțați și subliniez că mă forțați, prin repetiție, atunci mă pot opri asupra lui Cristi Diaconescu.
Articol preluat de pe ziardehunedoara.ro
Leave a Reply