Suntem mai multe personalităţi într-o singură fiinţă şi ne manifestăm uneori diferit în funcţie de evenimente. Important este să ne manifestăm partea bună din fiecare latură a noastră. Pentru că fiecare latură formează întregul nostru.
de Ion Machidon
Ion Machidon: Doamna Gabriela Alef, pe 4 septembrie 1881, s-a născut poetul George Bacovia, care poartă numele muzeului unde noi ne desfăşurăm şedinţele Cenaclului „Amurg sentimental”… Cum vă simţiţi venind prima oară aici, în acest mirific colţ de poezie?
Gabriela Alef: Exact cum aţi spus, m-am simţit ca în Rai. Era acea contopire a Universului într-un singur punct. Şi acel punct s-a născut aici, aici s-a format. Acest punct pentru mine reprezintă infinitul, infinitul literar. Eu mulţumesc Divinităţii şi dumneavoastră că m-aţi descoperit. N-am putut să cred că pot scrie poezie. De fapt, când am venit aici prima dată la lansarea cărţii prietenei mele, Ema Petrescu, „Iubire nemărginită”, am plecat acasă deosebit de încântată, şi de a doua zi am început să scriu la cartea mea „Binecuvântare în Armonia Divină”. De pe copertă se poate vedea informaţiile pe care eu le-am primit şi care sunt surse de la Divinitate. De fapt, Binecuvântarea şi Recunoştinţa sunt germeni matriciali ce ne ajută să conştientizăm, acceptăm şi manifestăm „Ceea ce Suntem – existenţiali Divini”.
I.M.: Mai concret?
G.A.: Am conştientizat mai mult că Divinitatea, creează o contopire matematico-poetică prin formele ei sacre, realizând că totul derivă din Iubirea Divină, iar noi prin ceea ce Suntem ne putem integra în Iubirea Divină. Prin această carte, eu am vrut să arăt că se poate naşte un alt Model de Om, un Model al Iubirii Divine, aici, pe pământul nostru
Sacru.
I.M.: Fără Divinitate totul este imposibil… Despre Bacovia ce aţi citit, ştiind că dumneavoastră sunteţi profesoară de matematică?
G.A.: Eu fiind şi cadru didactic, am citit multe poezii, dar m-a cucerit poezia „Liceul”.
I.M.: Aţi avut o viaţă frumoasă în liceu?
G.A.: Chiar am avut experienţe neplăcute, emoţii necorespunzătoare în liceu. Doamna dirigintă a mea din liceu, profesor de matematică, mi-a explicat că nu voi fi niciodată profesor de matematică. Am zis că voi avea atâta ambiţie, voi da de câte ori este
necesar pentru a intra la facultate, voi învăţa continuu şi voi deveni profesor de matematică. Şi iată sunt cadru didactic titular la Liceul Tehnologic Administrativ Servicii „Victor Slăvescu”, cu copii inimoşi, cu rezultate foarte bune la bacalaureat. Mă voi întoarce în acest an şcolar cu dorinţa de a-i motiva şi îndruma pe elevi către creativitate şi pozitivism. Ei pot avea înclinare către ştiinţele exacte sau către cele umaniste, sau abilităţi sportive. Important este de a le cultiva cunoaşterea, a-i ajuta să o exprime şi a manifesta ceea ce este frumos în fiecare dintre ei.
I.M.: Sunteţi înţelegătoare ca profesor? Este o diferenţă între generaţii şi exigenţe?
G.A.: Consider că am o notă de exigenţă mare, zic eu. Acum depinde cum sunt caracterizată de elevii mei. Depinde de profesor. Ca linie generală, exigenţa a scăzut mult, dar majoritatea profesorilor de matematică rămân exigenţi. Printre ei mă număr şi eu. Dar este acea notă de exigenţă în care se înţelege că eu le doresc binele.
I.M.: Ce simţiţi când participaţi la şedinţele noastre?
G.A.: Cred că nu m-am trezit. Sunt într-un vis… Aşa cum Bacovia în memorabila lui poezie „Liceu”, pe care vreau să o citesc în cinstea zilei sale de naştere despre care aţi amintit la începutul interviului nostru: „Liceu, – cimitir/ Al tinereţii mele-/ Pedanţi profesori/Şi examene grele…/Şi azi mă înfiori/ Liceu, -cimitir/ Al tinereţii mele!/ Liceu, – cimitir/ Cu lungi coridoare-/ Azi nu mai sunt eu/ Şi mintea mă doare…/ Nimic nu mai vreau-/ Liceu, – cimitir/ Cu lungi coridoare-/ Liceu, – cimitir/ Al tinereţii mele-/ În lume m-ai dat/ În vâltorile grele,/ Atât de blazat… / Liceu, – cimitir/ Al tinereţii mele!”… Aş vrea să vin şi să completez în sensibilitatea scriitorului George Bacovia, acea notă de optimism prin câteva proverbe: „Viaţa e mai tare decât mizeriile ei”/ „S-a trezit creierul şi a spus: Eu iubesc viaţa”. Îmi permit să spun că locul acesta este binecuv=ntat pentru membrii cenaclului… Suntem o unitate. Pentru mine este o emoţie deosebită. M-am simţit, aşa cum am mai spus, ca în Rai. Sau aducem Raiul aici, pe pământ.
I.M. Ce doriţi să transmiteţi copiilor?
G.A.: Aş dori să transmit copiilor suflul patriotic, că sunt români. Mi-aş dori să avem colaborări şi cu copiii. Să se creeze această uniune între noi toţi, care Suntem ceea ce Suntem. Eu promit că voi face acest lucru, pentru că trebuie să se înţeleagă că suntem altceva decât această lume ireală, mult mai Divin, mult mai sublim. Suntem cum ziceam în poezie, suntem ca nişte Sfere de Lumină, în esenţa noastră Divină, înscrise în piramide patrulatere, acest pământ pe care noi ne-am născut… Suntem mai multe personalităţi într-o singură fiinţă şi ne manifestăm uneori diferit în funcţie de evenimente. Important este să ne manifestăm partea bună din fiecare latură a noastră. Pentru că fiecare latură formează întregul nostru.
I.M.: Din milioane de celule, nu?
G.A.: Fiecare celulă prin care respiră Iubirea Divină. Pe coperta cărţii mele este reprezentată floarea vieţii. Este o informaţie ştiinţifică redată pe linie lirică. Dacă îmi îngăduiţi am să citesc poezia „Floarea Vieţii”.
I.M.: Chiar vă rog.
G.A.: „Floarea vieţii,/ Un secret de vindecare,/ Aparţine umanităţii./ Este continuu prezent în fiecare/ Fiinţă universală,/ Expresia vizuală/ A conexiunilor vieţii/ Stelare şi universale./ Un simbol solar dacic,/ Element valoros al credinţei strămoşeşti,/ Ce se cer repuse în drepturile lor ancestrale./ Este model al Creaţiei lui Dumnezeu,/ Celebrând miracolul şi măreţia vieţii/ Conţinând informaţia Akashică de bază/ Ale tuturor Fiinţelor vii./ În interior găsim arborele vieţii,/ O altă cheie de vindecare,/ Lăsată umanităţii./ Este o cheie a Conştiinţei/ Ce ne ajută să avem acces/ La structura noastră interioară./ Ce favorizează Comunicarea noastră cu Divinul,/ Ne permitem să accesăm schema perfectă,/ Din interior. Ea activează toate Darurile/ Ce derivă din Iubire./ Acest fruct al vieţii conţine 13 cercuri,/13 sisteme informale,/ Fiecare explicând câte o realitate./ Această structură a fructului vieţii,/ Creează orice structură moleculară,/ Şi celulară,/ Primul cerc este descris de Sursa Divină,/ Următoarele 6 cercuri fiind identice/ Cu procesul de diviziune celulară./ Figura completă a Florii conţine 19 cercuri,/ Şi 36 de arcuri./ În ele regăsim corpurile Platonice./ Totul s-a născut din gândul Creatorului,/ Creând o structură modificată la infinit,/ Bază a sistemului nostru existenţial./ În muzică găsim ca bază această Floare,/ Fiind identice distanţa dintre sfere/ Cu distanţa dintre tonuri/ Şi semitonuri./ Florea Vieţii este modul nostru Conceptual de A Fi./ Este felul de a trăi Universal,/ Este Credinţa, Viaţa, Energia,/ Asociată cu Armonia, Echilibrul, Perfecţiunea,/ Pacea, Liniştea.”
I.M.: Mulţumesc doamna Gabrila Alef şi în încheierea dialogului nostru vă rog un sfat, o vorbă pentru cititorii noştri.
G.A.: Aş dori ca fiecare să-şi pătrundă în inimă, la Dumnezeu din inima sa, pentru a-şi găsi un răspuns la toate întrebările puse.
Leave a Reply