Darius, elevul din satul părăsit Valea Mare care în urmă cu câțiva ani parcurgea trei kilometri prin noroaie, de la casa familiei sale până la șosea, pentru a lua autobuzul spre școala din Ribița, a ajuns într-o stare critică. O infecție contractată în spital, spune bunicul său, l-a țintuit de peste un an la pat. Copilul este îngrijit non-stop de bunicii săi, bolnavi și ei, într-o casă sărăcăcioasă din satul Crișan, însă nu a renunțat la școală, oamenii punându-și speranța că într-o zi își va reveni.
În 2015, Darius (atunci în vârstă de opt ani) şi bunicii săi, Mircea şi Daniela Verdeş, au rămas singurii locuitori din Valea Mare de Criş, un cătun izolat din judeţul Hunedoara, aflat la aproape trei kilometri de mers prin pădure, de şoseaua care duce spre comuna Baia de Criş.
Copilul bolnav de astm bronşic se afla în grija bunicilor, după ce părinţii săi s-au despărţit, iar pentru a ajunge la şcoală, era nevoit să se trezească în fiecare zi la cinci dimineaţa, să parcurgă împreună cu Mircea drumul forestier plin de noroaie sau înfundat de zăpezi până la staţia de autobuz de la şosea şi să aştepte, adesea în ploaie sau ninsoare, microbuzul şcolar al şcolii din Baia de Criş.
În ciuda eforturilor făcute pentru a ajunge la şcoală, şi a orelor pierdute pe drumuri, Darius se putea mândri cu rezultatele foarte bune la învăţătură. În urmă cu doi ani, când nu a mai putut să se deplaseze pe distanţe lungi, bunicul său (64 de ani), fost miner la Gura Barza, suferind de gonartroză, a decis să se mute împreună cu familia în satul Crişan, pentru a fi mai aproape de şcoala unde urma să înveţe Darius.
Din toamna anului 2018, familia elevului premiant trăieşte o dramă cumplită. Darius, acum în vârstă de 13 ani, a rămas paralizat aproape total, după ce ar fi contractat un virus în spital – povesteşte bunicul său. Este suferind de mielită transversă şi de mai multe ori a fost la un pas de moarte. Bunicul său a relatat că nimeni nu i-a oferit o explicaţie pentru faptul că şi-a dus nepotul pe picioare la spital şi l-a adus paralizat.
„În septembrie 2018, la câteva zile după ce a început şcoala, Darius a avut o criză severă de astm. L-am dus la spitalul din Brad, pe picioarele lui, cu maşina unui vecin. Medicii au zis că nu are nimic, mi-au spus să cumpăr nişte medicamente de 100 de lei şi ne-au trimis acasă. La scurt timp după ce am ajuns acasă, a început din nou să se simtă rău. Am sunat la 112, iar o Salvare l-a adus din nou la spitalul din Brad, tot pe picioarele lui. Medicii de acolo ne-au spus că nu prea au ce-i face, astfel că a fost trimis la Spitalul judeţean din Deva. De acolo, pentru că nu i s-a stopat criza, a fost trimis cu o ambulanţă la Clinica pentru Copii „Luis Ţurcanu” din Timişoara. După patru – cinci zile de tratament, criza de astm s-a oprit, însă când să plece acasă, la scurt timp după ce se ridicase din pat, s-a prăbuşit”, a relatat Mircea Verdeş.
Iniţal, bunicii săi au crezut că Darius s-a împiedicat. L-au ridicat, însă după alţi câţiva paşi copilul s-a prăbuşit din nou, iar în scurt timp a paralizat. „După mai multe analize şi RMN-uri, medicii mi-au spus că a contractat un virus, herpes, care i-a atacat şira spinării şi l-a paralizat total. A ajuns ca o scândură. Am încercat să aflăm cum s-a putut întâmpla aşa ceva, dar doctorii nue-au spus că nici ei nu au mai întâlnit astfel de cazuri la un copil de nici 12 ani atunci. Putea lua virusul fie din spitalele din Deva şi Brad, fie de la cel din Timişoara”, a adăugat bunicul lui Darius.
În ultimul an şi jumătate, Darius a rămas aproape nedezlipit de patul său, din mica odaie a familiei Verdeş. Este scos doar atunci când însoţit de bunicul său, merge la un centru de recuperare din Târgovişte, aflat la şapte ore de mers cu Ambulanţa. Acasă, copilul care între timp a reuşit să se recupereze parţial, la unul din braţe, îşi dedică timpul studiului şi uneori se joacă pe calculator. Nu este scos decât foarte rar din camera sa, cu eforturi considerabile din partea bunicilor, şi ei cu probleme de sănătate. „Nu şi-a dorit să renunţe la şcoală, astfel că am reuşit să îi aducem profesorii acasă, pentru a ţine ore cu el. Ne rugăm ca, în timp, deşi şansele sunt mici, să poată merge din nou”, spune Mircea Verdeş.
Leave a Reply