- La sfârșitul anilor ’90, toate minele din Munții Apuseni, în Hunedoara și Alba, se aflau într-un declin accentuat, iar multe dintre ele așteptau închiderea.
Însă explorările din zona Roșia Montană au conturat atunci un nou zăcământ uriaș de aur și argint, estimat la peste 300 de tone de aur și peste 1.600 de tone de argint.
Compania minieră Roșia Montană Gold Corporation, cu acționar majoritar Gabriel Resources din Canada, și cu acționar minoritar (circa 20 la sută) statul român, prin Minvest Deva, a inițiat un nou proiect minier menit să exploateze zăcământul care se întindea și peste unele dintre satele Roșiei Montane.
„Cei mai mulți localnici de aici au fost angrenați în domeniul minier. Din tată în fiu, au lucrat în minele de aur din zonă sau în celelalte întreprinderi miniere. Odată cu închiderea minei de la Roșia Montană, totul s-a schimbat. În mai 2006, când mina a fost închisă, mai lucrau aici 460 de oameni, atât din Roșia Montană, cât și din localitățile apropiate. Cu un an înainte ni s-a promis că în niciun caz mina nu se va închide și că va fi preluată de Gold, dar nu fost așa. Mulți au rămas atunci fără serviciu, pentru că alte locuri de muncă nu prea erau, în afara celor din minerit. Au început să plece”, își amintește Relu, un fost miner la Roșia Montană.
Înființată în 1997, noua companie minieră Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a început să cumpere casele și terenurile localnicilor din Roșia Montană, iar mulți foști mineri le-au vândut și au părăsit satul, peste care avea să se întindă proiectul minier de anvergură.
Sute de proprietăți au fost vândute atunci, iar printre ele au fost numeroase clădiri istorice, vechi din secolul al XIX-lea.
„Ceea ce a propus compania canadiană ar fi fost sfârșitul localității. Nu s-ar mai fi putut trăi aici. Pentru a realiza acest proiect, compania ar fi trebuit să cumpere 1.250 de proprietăți. A reușit să cumpere până acum 850 de proprietăți, iar restul nu au mai fost cumpărate, ceea ce a dus și la blocarea proiectului”, spune Sorin Jurca, localnic din Roșia Montană.
Cele mai multe dintre casele și clădirile publice cumpărate de compania minieră au rămas pustii, iar trecerea timpului și lipsa îngrijirii le-a transformat, treptat, în ruine acoperite de vegetație luxuriantă.
În jurul lor, pădurea seacă a acoperit urmele vechilor mine de la Roșia Montană, în timp ce dealurile din împrejurimi au păstrat cicatricile exploatărilor la suprafață din anii de comunism și urmele adânci săpate în stânci ale goanei după aur din trecutul Roșiei Montană.
- În anii 2000, populația comunei din Apuseni s-a redus drastic. Sute de oameni au părăsit așezarea, odată după ce și-au vândut locuințele companiei miniere ori după ce au rămas fără locurile de muncă în minerit. Câțiva foști mineri nu au renunțat la gospodăriile lor.
Unii se arată nostalgici după epoca mineritului, deși familiile lor au avut de suferit de pe urma regimului comunist.
„Îmi pare rău că nu am plecat și eu din Roșia Montană, când văd că în jurul meu sunt atâtea case pustii. Familia mea a lucrat aici, la minele de aur. Tata a avut șteampuri, iar când comuniștii au naționalizat minele prin 1948, a fost considerat chiabur, a fost bătut, umilit și alungat de aici. S-a confiscat atunci aurul pe care localnicii îl aveau. Am lucrat și eu în mină. Acum, în afară de cariera Roșia Poieni, nu prea mai găsești de lucru”, povestește un localnic.
Alți săteni se bucură că proiectul minier Roșia Montană a fost blocat în ultimii ani, după ce a fost contestat de mai multe organizații ecologiste, chiar dacă resimt și ei plecarea multor familii de minieri.
„Nu am mai fi putut trăi aici, cu poluarea și distrugerile pe care le-ar fi adus proiectul minier. Unii au profitat de ea, au mai trăit de pe urma companiei miniere, însă noi nu am vrut ca satul acesta să dispară sau să fie înconjurat de halde și cratere nocive”, spune o localnică.
În 2021, peisajul minier Roșia Montană din Alba a fost inclus în patrimoniul cultural mondial UNESCO, lucru care îngreunează continuarea proiectului minier așa cum a fost plănuit la sfârșitul anilor ’90.
Noul statut al localității, care cuprinde un sit UNESCO pe teritoriul ei, i-a sporit atractivitatea, iar numărul turiștilor care o vizitează este tot mai ridicat, spun localnicii.
„Sunt deja trei ani de când Roșia Montană a intrat în patrimoniul UNESCO, iar soarta acestei așezări este alta decât cea legată de minerit. Ceea ce au lăsat în urmă exploatările miniere de mii de ani aici păstrăm și putem valorifica turistic. Roșia Montană este cunoscută ca un loc de valoare mondială, prin acele galerii romane care atrag mii de turiști. Lumea vine și se bucură nu numai de acele galerii, ci și de vizitarea acestui centru istoric și de locurile de pe traseele turistice. Aici se simte acum un aer curat, de munte, fără poluare, iar comuna are perspective de dezvoltare”, spune Sorin Jurca.
Un nou plan urbanistic general, spun localnicii, este însă necesar pentru ca vechile case și clădiri de epocă din Roșia Montană – monumente istorice, să fie reabilitate și transformate în obiective turistice.
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Leave a Reply