Clujeanul Liviu Alexa, cel care a revigorat filiala PSD Cluj, dupa ani de esecuri electorale si care a primit drept „rasplata” eliminarea de la carma filialei la initiativa lui Marcel Ciolacu, presedintele interimar al PSD, lanseaza „Manifestul de la Cluj”, document prin care isi anunta intentia de a candida la presedintia nationala a partidului. Cu bisturiul rece al analizei, Alexa taie in carnea vie a unui PSD nereformat, lansand 7 „nucleare” – teme grele de dezbatere pentru toti liderii PSD.
„MANIFESTUL DE LA CLUJ
Clujul a fost mereu un punct de reper al României, mai ales în politică. Considerat în mod greșit fief al Dreptei, Clujul este însă un județ al Opoziției, dar a fost mereu antitrend în România dintr-o datorie morală pe care o are față de ea, în calitate de inima a Transilvaniei: datoria de a aduce aminte țării că trebuie să existe și alte puncte de vedere, că trebuie să accepte și alte perspective ale realității de zi cu zi.
Pentru că liderii de la București ai PSD au ignorat timp de 30 de ani Clujul, l-au călcat în picioare cu impuneri stupide, nu s-au străduit să îl înțeleagă, Clujul a devenit un bastion antipesedist. Și pe bună dreptate. Căci clujenii nu au avut ce să vadă până acum 4 luni la PSD. În ultimii 14 ani, PSD Cluj a fost coliba în care s-au aciuat lideri analfabeți, leneși, superficiali, care și-au folosit funcțiile pentru a-și umple buzunarele. PSD Cluj nu a fost o casă primitoare pentru Stânga, pentru pesediștii clujeni, pentru „talpă”.
În urmă cu 4 luni, am primit mandat de la doamna Viorica Dancilă să mă ocup de curățenie în PSD Cluj, ea cerându-mi cu o fermitate pe care nu am mai văzut-o la alți președinți PSD să distrug blaturile liderilor locali, să curăț filiala de incompetenți și sinecuristi. Și asta am făcut împreună cu echipa mea: am vidanjat gândacii politici care cotropisera partidul, am primenit Casa PSD Cluj și am chemat la muncă oameni noi, alături de cei vechi care fuseseră alungați. Rezultatele au fost pe măsură, foarte bune dacă ținem cont de noroiul cronic al ratării din PSD Cluj, cea mai slabă filială din România: am dublat numărul de voturi de la europarlamentare.
În fapt, eu am îndeplinit, în măsură timpului avut, obiectivul setat de Dancilă: am făcut curățenie și am revigorat din temelii filiala.
Sosirea domnului Marcel Ciolacu ca „interimar” al PSD a adus cu sine acum câteva zile o decizie șocantă pentru PSD Cluj: impunerea unui „coordonator” de la București în persoana unui acolit de-al domnului Ciolacu, ca și cum PSD Cluj ar fi o filială cu proști ce are nevoie de „lumina” Capitalei ca să existe. În fapt, domnul Marcel Ciolacu a acționat abuziv, intervenind cu bocancii asupra vieții politice a unei filiale locale, supărat pe faptul că am refuzat integrarea în filială a doi deputați care au trădat partidul acum 3 luni fugind la Pro Romania.
Am refuzat, în adevăr, fiindcă, spre deosebire de domnul Ciolacu, care s-a anturat mereu cu adversarii politici ai PSD sau cu securiștii, eu am detestat mereu trădătorii.
Practic, mesajul transmis de domnul Marcel Ciolacu către PSD Cluj este clar: nu dorește să continuăm curățenia în partid, dorește reinstalarea unor scursuri politice, dorește revenirea în filială a unor slugi preaplecate, dorește să frânga coloana vertebrală a PSD de tot și pentru totdeauna.
Clujul nu e singurul dușman al domnului Ciolacu, dar este foarte important pentru brandingul sau. În fapt, domnul Ciolacu pregătește asalturi abuzive asupra mai multor filiale – Arad, Maramureș, Târgu-Mureș, în general, pe ideea că are nevoie de lideri slabi în locul celor existenți, care să îi pupe ghiulul. Fiindcă intenția domnului Marcel Ciolacu e să pună gheara pe PSD. Ignorați declarațiile lui penibile și jocul actoricesc de gimnaziu: Ciolacu vrea să „guvernească” peste PSD și să realizeze acest deziderat prin amenințări, instaurarea fricii și măsuri abuzive. Ca un dictator.
Nu e o prostie planul vehiculat de media, acela că PSD trebuie „predat” la cheia de 20 la sută securiștilor și lui Iohannis. Asta e misiunea ocultă a domnului Ciolacu care a negociat distrugerea PSD și predarea lui pe tavă la schimb cu libertatea sa, iar planul are un anumit timing pe care, dacă Marcel Ciolacu nu îl respectă, își „încalță” cătușele și se duce să facă integrame la Rahova. De aici graba, de aici presiunea pe care o pune acesta pe partid și pe CEx.
Joi, Marcel Ciolacu și Victor Ponta au fost în vizite secrete la Klaus Iohannis ca să ia „lumină” și să primească update-uri la calendarul de distrugere al PSD și al României. Dacă ați observat, domnul Ciolacu e puțin transpirat și aruncă petarde strălucitoare în CEx ca să grăbească lucrurile: a promis analize „serioase”, nu s-a întâmplat nimic, a promis dezbateri deschise despre rebrandingul PSD, a lătrat despre o politică nouă de cadre, despre reforma PSD. Și ciuciu!
O jurnalistă remarca recent că domnului Marcel Ciolacu i s-a „umflat capul”. Și eu cred asta, însă văd că ceilalți colegi nu remarcă sau remarcă și aleg să tacă – fie din pragmatism politic, fie din lașitate.
Domnul Marcel Ciolacu se crede deja Papa de la Vatican, ne vorbește afectat despre “abuzuri” instigându-ne de fapt la uciderea democrației în PSD, ne argumentează ca la orele de retorică de la Universitatea Ecologică pe care a absolvit-o la 37 de ani că nu mai e nevoie de competiție în Congres, că trebuie să facem un „conclav”, cu dezbateri simpliste la tejgheaua din Kiseleff și să iasă „fumul alb”, ce mai!, noaptea minții!, după care eventual să zbierăm cu lacrimi de fericire: Habemus Ciolacum!
Pe mine mă îngrijorează putoarea dictaturii ce se insinuează tot mai discret în PSD. Așa că am decis azi să deschid eu primul geamul în partid, ca să intre răcoarea energică a democrației în PSD: îmi anunț candidatura pentru președinția PSD la nivel național la Congresul din 1 martie.
Nu, nu mi s-a umflat capul ca lui Ciolacu. E dreptul meu de simplu membru al PSD să candidez. E dreptul oricărui pesedist care are de spus ceva pentru binele partidului să o facă. Nu e nici penibilă decizia mea. Motivația candidaturii mele este una nobilă, nu pleșoianista, candidatura mea este un semnal MARE de alarmă, vreau să sune tare în urechile tuturor liderilor PSD care au făcut din acest partid un partid mare: ridicați-vă și vorbiți, nu lăsați partidul pe mâna securiștilor, a liderilor malefici, nu lăsați PSD să moară.
Dacă aș fi un politician bătrân, dornic să mă bag în seamă, candidatura mea ar fi una demnă de tot râsul. Însă adevăratul meu scop e să declanșez „primăvara arabă” în PSD, să o fac de la Cluj-Napoca, orașul cel mai important al României, după București, să o fac din Inima Ardealului, regiunea istorică ce a fost mereu în ultimii 30 de ani adevăratul influencer al vieții politice a țării.
În ultimele 4 luni, presa de dreapta mi-a creat imaginea unui exotic, a unui nebun, a unui interlop. Iar conducerea PSD nu m-a apărat, cum nu i-a apărat în trecut nici pe Adrian Năstase sau pe alți lideri importanți ce au construit partidul. Nu m-am supărat, îmi știu forța.
Spre deosebire de alții din conducerea PSD, am tiruri de cărți citite, am o istorie întreagă de acte de curaj și opoziție la adresa rechinilor și hoților din PNL, sunt considerat exotic pentru că nu sunt controlabil, pentru că nu vreau să mă supun și pentru că am primit de la Dumnezeu darul curajului de a spune ce alții nu vor nici măcar să șoptească.
Voi pregăti și un proiect politic pentru candidatura mea la președinția PSD, însă până atunci vreau să adresez câteva întrebări și teme de gândire membrilor PSD, liderilor PSD din organizațiile județene, precum și membrilor Colegiului Director și membrilor CEx-ului:
1. Suntem gâtuiti de pericolul nereformării. Unii „grei” doresc să ascundă cuvântul „reformă” sub preșuletul presiunii evenimentelor actuale, spunând că o să facem reforma după ce se liniștesc „apele”. De ce acceptăm să intrăm nereformati în bătălia pentru locale și pentru anticipate? Practic, nu s-a schimbat cu nimic situația din PSD, nici problemele noastre nu au cunoscut rezolvare. De ce acceptăm să mergem la tăiere fără un plan, de ce nu avem o tactică de război electoral?
2. Zecile de milioane de euro de la AEP primite de PSD sunt cheltuite discreționar, ineficient și netransparent. De ce nu vorbim despre asta, dragi pesediști? De ce întoarcem capul acceptând ca diverși președinți și diverse conduceri să „spargă” fără responsabilitate zeci de milioane de euro cu consecințe zero în favoarea PSD? De ce filialele din teritoriu nu beneficiază de acești bani? Cum să crească în teritoriu filiale precum PSD Cluj, care nu a avut și nu are niciun sprijin? Tema banilor de la AEP cheltuiți aiurea în PSD nu există pentru că filialele puternice care au Consilii Județene sau primării se „descurcă”. Însă banii de la AEP sunt destinați dezvoltării partidului atât la Centru, cât ȘI în teritoriu, pentru a elimina din discuție parandărăturile, banii la negru, tentația mitei. De ce nu sunt alocate bugete pentru fiecare filiala județeană în vederea acoperirii nevoilor de comunicare, de organizare? Vă spun eu! Pentru că filialele din teritoriu nu contează pentru conducere decât pentru jocurile de culise.
3. Baza de date a membrilor PSD România este o minciună în proporție de 50 la sută după estimările mele. Ne mințim când spunem că avem 600 000 de membri, în fapt, baza de date a PSD nu a mai fost evaluată și curățată de ani de zile. Cine își asumă un proiect de scanare a bazei de date pentru a ști cu adevărat pe câți membri ne mai bazăm? Va garantez că, spre deosebire de Marcel Ciolacu, eu știu cum arată situația în multe filiale județene unde nu se mai fac politici de recrutare de noi membri, unde nu se mai organizează de ani de zile acțiuni politice, darămite să mai existe militanți și acțiuni sau evenimente politice! PSD național a pierdut legătura cu „talpa”, a pierdut legătura și cu primul eșalon de aleși locali. Liderii naționali nu mai știu cu adevărat ce se întâmplă în teritoriu, la București ajung informații filtrate de liderii județeni, adeseori trunchiate în mod ordinar. Secretarul general al PSD nu trebuie să stea la București și să își cheme „vasalii” la discuții, ci, de-a lungul mandatului, trebuie să „are”, dacă tot discutăm de tractoristi, teritoriul. Căci organizațiile județene sunt nereformate și ele, îmbătrânite și rigide. Fără o politică de recrutare corectă, PSD se va stinge de la sine. Nu trebuie să ucidă securiștii PSD, ne autodistrugem și singuri.
4. O politică de recrutare de noi membri nu are succes fără un mesaj modern, profesionist, aplicat. De peste 5 ani de zile, PSD este praf și pulbere la capitolul comunicare. Site-ul PSD este medieval, pagina de Facebook comunică anacronic și static, focusul fiecărui președinte este să apară EL la televizor cât mai mult, iar banii de la AEP să fie tocați pe cumpărarea bunăvoinței televiziunilor. PSD comunică reactiv, nu proactiv, PSD refuză să înțeleagă forță social media și adevăratele mecanisme ale PR-ului politic.
5. „Politica se face prin oameni”, ni se spune. Oamenii trimiși de PSD în ultimii 7 ani pe diverse funcții și, mai ales în Parlament, au fost proști și slabi în marea lor majoritate. Cu rare excepții, ei au rușinat și trădat PSD, ba chiar l-au atacat. Asta s-a întâmplat deoarece conducerile anterioare ale PSD au acceptat impunerile filialelor județene fără un minim filtru de evaluare. Am dus în parlament prea mulți analfabeți, asistați mintal, sinecuristi, oameni fără experiență sau realizări. Când opinia publică a pus lupa pe ei, PSD a pierdut. Partidul trebuie să renunțe să mai promoveze în structurile de conducere superioare și în guvern, atunci când va mai fi cazul să guvernăm, analfabeți, trădători, slugi ale securiștilor sau șpăgari.
6. PSD trebuie să înfrunte abrupt și fără teamă marile teme ale Europei: toleranță față de comunitatea LGBT, politicile de mediu și pericolul schimbărilor climatice, extremismul, prezența tot mai agresivă a companiilor de social media Facebook și Google și reglementarea acțiunilor lor, problema migranților, problema drogurilor, Inteligență Artificială, egalitatea de șanse, siguranța alimentară, dinamica tehnologiei, inovația. PSD vorbește acum o limbă veche, este și normal ca partidul să fie părăsit de tineri, de intelectuali, de oameni de afaceri. Urechile lor au nevoie de sunete noi, de substantive noi, au nevoie de alt ton și alt dialog.
7. Statutul PSD există, dar nu mai contează pentru nimeni și, mai ales, nu mai contează pentru CEx. CEx s-a transformat în organ suprem de decizie, într-un paloș supus al liderului de moment al partidului, într-o arenă în care cei care nu sunt cuminți sau au alte păreri sunt uciși în luptă nedreaptă, fără adversar și fără argumente, sunt aneantizați cu laserul majorității cointeresate de frică sau de pragmatismul speranței că vor veni timpuri mai bune. Dacă statutul PSD a devenit o cărțulie anacronică, e ok, dar atunci hai să nu ne mai mințim că suntem un partid democratic și să decidem că singurul statut al PSD de azi înainte va fi Legea Junglei. La acest moment, asistăm la o feudalizare, nu la o modernizare a PSD.
Dragi colegi,
Rolul celor ca mine, asemuiți „fraierilor” care își asumă că se luptă cu morile de vânt, este să vă arate că realitatea nu are numai o fațetă, ci mai multe perspective. Ieșiți din bula fricii! Căci PSD a ajuns un partid trist. Ne-am schimbat sloganul moral: de la partidul care mergea la luptă să câștige TOT, am ajuns un partid care caută să supraviețuiască.
Cu speranță,
Liviu Alexa
pesedist”
Articol preluat de pe ziardehunedoara.ro
Leave a Reply