Ana Şodrâncă (85 de ani) a rămas singura locatară a „blocului fantomă” construit în anii ’60 în munţii Hunedoarei, la poalele fostei cariere de talc şi dolomită Crăciuneasa. În fiecare zi, Ana priveşte întristată de singurătate spre ruinele clădirilor de pe versant în care a muncit din greu în tinereţea ei.
În ultimii ani a împărţit un palier cu o altă pensionară, care însă din cauza stării de sănătate precare s-a mutat la oraş şi o mai vizitează rareori.
Clădirea din cărămidă cu aproape 20 de încăperi este înconjurată de versanţi abrupţi, acoperiţi de pădure. Un drum se strecoară pe Valea Govâjdiei, urcând apoi spre satele comunei Lelese, o aşezare pitorească din Ţinutul Pădurenilor în care mai locuiesc 400 de oameni.
După ce trec de Furnalul Govâjdiei, un monument industrial vechi de peste două secole, la câteva minute de mers cu maşina, călătorii văd în stânga construcţia fantomatică pe care bătrâna nu a părăsit-o de peste şase decenii. Blocul Anei se înfăţişează dincolo de o haldă uriaşă de steril, de aproape opt hectare, rezultată prin pomparea, sub formă lichidă, a deşeurilor rezultate în urma spălării rocilor. Halda a fost abandonată, la fel şi cele câteva construcţii industriale, aflate în ruină, care înconjoară căminul Anei.
„În ultimii ani, find din ce în ce mai bolnavă, mi-a fost greu să îngrijesc de tot blocul, care e al nimănui. Aparţinea de fabrica de la Zlaşti, în trecut, însă aceasta e de mult închisă. Eu aici am lucrat, aici am ieşit la pensie, aici trăiesc singură. Dacă uzinele s-au închis şi blocul s-a stricat, toată lumea s-a împrăştiat. Nu a mai venit nimeni să vadă de acest bloc. De pe vremea lui Ceauşescu nu s-a mai urcat nimeni pe acoperiş să îl repare, ci doar am mai chemat oameni să îi tragă câteva cârpeli într-o parte, cât să nu plouă în casă. Aproape toate încăperile s-au distrus”, spune Ana.
Femeia a muncit în tinereţe la cariera de piatră alături de alţi aproape 400 de localnici din satele de pe Valea Govâjdiei şi Nădrabului. A fost una dintre primele locatare ale blocului ridicat pentru familiile angajaţilor uzinei şi ultima care îl va părăsi. În deceniile trecute, întreaga zonă care îl înconjura era animată. O cale ferată îngustă lega cariera de la Crăciuneasa, aflată peste drum de blocul Anei, de Hunedoara. Localnicii puteau circula cu trenul industrial din Govăjdia până la poalele Castelului Corvinilor, unde se afla gara mică a Hunedoarei, pentru a-şi face cumpărăturile. La rândul lor, hunedorenii călătoreau pe cei 15 kilometri ai traseului mocăniţei, o scurtătură prin munţi care ofera privelişti spectaculoase, pentru a-şi petrece timpul liber în aerul curat al ţinutului.
Leave a Reply