Halda de zgură a combinatului din Hunedoara a fost înfiinţată la începutul anilor ´60, când primele camioane cu steril metalaurgic provenit de la oţelăriile şi furnalele Hunedoarei au fost descărcate pe terenul aflat la câteva sute de metri de malulul drept al Cernei (valea pârâului Hărăoani) şi de uzine.
Cu timpul, şirul nesfârşit al basculantelor care aduceau zgură provenită din procesele tehnologice din combinat a făcut ca autorităţile să extindă, treptat, halda pe o suprafaţă care a ajuns la peste 80 de hectare. Din 1965, peste 20 de milioane de tone de zgură de oţelărie şi furnal (circa 13 milioane de metri cubi) au fost depozitate aici.
Alături de oţelăria şi laminorul combinatului, halda a rămas una dintre puţinele „relicve” ale colosului metalurgic al Hunedoarei, cu o istorie de 140 de ani. Muntele ceuşiu este împânzit de utilaje folosite la transportul şi la prelucrarea zgurii, un proces în urma căruia este recuperat fierul din compoziţia acesteia.
„Capacitatea maximă de prelucrare a staţiilor de procesare a zgurii este de 12.200 t/zi. respectiv 2.320.000 t/an. Din această activitate rezultă 46.400 tone de fragmente de fier (scoarţă), care se returnează la oţelăria electrică şi 2.273.600 tone de zgură deferizată, care se va depune pe treptele haldei, urmând să fie valorificată pentru lucrării de construcţii de drumuri şi şosele”, arată un raport geologic, disponibil pe site-ul Agenţiei de Protecţie a Mediului Hunedoara.
În ultimii ani, lucrările de pe halda de zgură au vizat atât prelucrarea sterilului, dar şi remedierea problemelor cauzate de instabilitatea versantului.
Zona are o istorie îndelungată de alunecări de teren, unele soldate cu moartea unor localnici. Una dintre tragedii a avut loc în anul 2011, când când doi muncitori au murit striviţi în timpul unei alunecări de teren, care a îngropat oameni şi utilaje.
Reconfigurarea geometrică a haldei propusă de specialişti viza, conform unui raport de amplasament din 2017, relocarea unui volum estimat la circa 11.600.000 de tone din unele zone cu stabilitate redusă şi umplerea unor ”crevase-canioane” de pe haldă. De asemenea, este necesară amenajarea unor depozite sub formă de platforme, în trepte, cu înălţimea maximă de 15 metri, separate de berme de protecţie si siguranţă.
Halda de zgură din Buituri a fost amenajată în 1965, pe o suprafaţă de 40 de hectare situată în valea pârâului Hărăoani, iar primele depuneri de zgură datează din 1967. În următorii ani, perimetrul a fost extins spre nord (spre râul Cerna) pe un teren semi-mlăştinos şi fragmentat de torenţi şi de două pâraie, apoi peste cursul pârâului Hărăoani.
A doua etapă de amenajare a haldei de zgură a început în 1978, când suprafaţa ei a fost extinsă cu încă 40 de hectare spre nord.
Un studiu geotehnic, realizat în 1995, arăta că la acea dată corpul haldei era afectat de fenomene de instabilitate, iar cota finală de depozitare (prevăzută în proiectul din 1978 – respectiv 350 metri) fusese pe alocuri depăşită. O expertiză tehnică realizată în 2006 arăta că zona era afectată de alunecări de teren active în urma ploilor abundente din primăvara acelui an şi de crăpături. În lunile următoare au avut loc lucrări de nivelare a treptelor alunecate şi de colmatare a crăpăturilor.
Cele mai recente studii au pus în evidenţă că instabilitatea terenului se menţine şi este necesară redistribuirea unor cantităţi importante de zgură, însoţită de o geometrizare şi reabilitare a treptelor haldei. Printre cauzele instabilităţii se numără şi faptul că halda este neuniformă, ea fiind alcătuită din circa 51% zgură de oţelărie, 45% zgură de furnal şi circa 2% zgură de turnătorie şi zgură de cubilou.
„Halda de zgură Buituri a fost realizată peste un relief afectat de fenomene de instabilitate având cauze naturale şi antropice. Cantitatea mare de zgură depusă pe haldă, metodologia de depunere haotică şi manipularea frecventă a zgurii, în mai multe cicluri de prelucrare pentru recuperarea fierului au constituit factorii care au favorizat instabilitatea haldei. Lipsa unui sistem eficient de captare şi drenaj a apei subterane induce terenului de fundare un exces de umiditate care face să se depăşească limita capacităţii portante a depunerilor deluviale şi aluvionare”, arată raportul de amplasament al haldei Buituri, întocmit în 2017 de geologi.
Leave a Reply