Duminică, 29 noiembrie s-au împlinit 40 de ani de la catastrofa din Mina Livezeni, unde o explozie produsă de gazele din mină a ucis peste 50 de oameni.
Victimele celei mai mari tragedii petrecute în ultima jumătate de secol în minele din Valea Jiului au fost comemorate, duminică, în Livezeni (Petroşani), unde un monument este ridicat în amintirea oamenilor care şi-au pierdut viaţa în 29 noiembrie 1980, în Mina Livezeni. În urmă cu 40 de ani, două explozii succesive în subteran au dus la moartea a 53 de mineri, salvatori minieri şi militari în termen care lucrau în mină, iar alte 77 de persoane au fost grav rănite. Potrivit mărturiilor vremii, prima deflagraţie s-a produs în seara de 29 noiembrie 1980, prinzând în subteran zeci de mineri. La faţa locului au venit imediat reprezentanţii Combinatului Minier şi ai statului. Salvatorii minieri au intrat în subteran, unde se declarase stare de avarie, şi au fost surprinşi de o altă explozie, la fel de puternică.
„Am căzut peste alţi morţi, sub suitor. Am stat acolo circa două ore. Nu puteam să-mi mişc nici o parte a corpului. Îmi era foarte sete. Strigam după ajutor. Încetul cu încetul am început să mă obişnuiesc cu întunericul. Îmi era o sete… Maistrul Danco era căzut cu capul în cărbune. După aproximativ două ore, am văzut o lampă. Am strigat după ajutor. Respectivul s-a îndreptat spre mine. L-am întrebat ce s-a întâmplat. El mi-a răspuns: „explozie, măi băiete”. I-am spus: „te rog frumos să mă iei de aici, că am 23 de ani şi nu vreau să mor”. Mi-a spus că dacă a venit el, nu o să mai mor. Ulterior am aflat că este vorba de inginerul Călugăru. Acesta mi-a zis că merge să aducă o targă”, relata fostul miner Doru Valache, citat în volumul „Ultimul şut. I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii”, de Marian Boboc. Tânărul a fost extras din întunericul minei de salvatori. „Au intrat şi au controlat să vadă care sunt morţi. Atunci, un salvator mi-a auzit vocea. De frică a leşinat. A vrut să mă ajute să mă aşez pe targă, însă m-am aşezat singur. Nu suportam să mă atingă cineva. Am simţit tot drumul parcurs… Când m-au scos afară, la ziuă, au sărit pe mine cu pături. Iar eu ceream apă. Atunci a sărit un momârlan cu un bidon de cinci kile cu apă; nu mi-a dat să beau. Doar mi-a udat buzele”, relata fostul miner, citat în cartea lui Marian Boboc.
comentarii